U miraculu di Natale
U Natale di Petru
I culori di Natale



U Natale di Petru


In paese di Petru, Babbu Natale hè passatu in ogni casa, in ogni casone, in ogni casellu... dapertuttu, innò micca dapertuttu !
Sta sera a casa di Petru hè annigata sottu à una grossa bambaccia di fumaccia. Babbu Natale ùn l’hà micca vista. Davanti à a casa, à nantu à un alivu, Ciocciu aspetta. Aspetta à Babbu Natale. U celu sbianca sopra à u mare. Più Babbu Natale, più rigali !

Prestu prestu, Ciocciu pichja à a porta di u stazzu.

  • O Bianchì ! Babbu Natale s’hè smenticatu di Petru, chì voli dà pè u so rigalu ?
  • Petru hè bravu, hè u nostru amicu, li demu u nostru latte biancu.

À spiccera, Ciocciu pichja à a porta di u pullinaghju.

  • O Russè ! Babbu Natale s’hè smenticatu di Petru, chì voli dà pè u so rigalu ?
  • Petru hè bravu, hè u nostru amicu, li demu i nostri ovi bianchi.

Ciocciu vola sinu à l’arburu di a ghjandaghja.

  • O Ghjandà ! Babbu Natale s’hè smenticatu di Petru, chì voli dà pè u so rigalu ?
  • Petru hè bravu, hè u mo amicu, li dò noce, nuciole, amanduli è uva secca.

Ciocciu vola sinu à a tana di a volpe.

  • O Vulpò ! Babbu Natale s’hè smenticatu di Petru, chì voli dà pè u so rigalu ?
  • Petru hè bravu, hè u mo amicu, li dò a farina castagnina.

Ciocciu disceta à Misgiu è à Turcu. Tutt’è trè in cucina, impastanu latte è farina...

Canta disgià u ghjallu, si pesa u sole è scalda a natura infretulita. Petru si disceta. In quattru salti, hè davanti à l’arburu di Natale. Tamata scuperta ! Stà à bocca aperta.
Sottu à l’arburettu, à cantu à i so scarpi, ci hè una sporta d’arghjenti è un biscuttone lucichente.