|
Paesi corsi in tempu di
Natale
Savori è Tradizioni
Scontru cù Jeannine
Guidicelli
Associu pè u Sviluppu di i Studii Corsi è Mediterranii
Centru di Studii Corsi, Casa di u Mediterraniu è di e scienze di
l'Omu
Università di Pruvenza, Ecchisi
-
cunferenza data
à Agropolis Museum
u 9 di dicembre di u 2001
Introitu
In i paesi, i dodeci ghjorni di a perioda
di Natale sò puntellati da usi antichi è da un rimusciu
famigliale è paisanu. Cum'è in parechje altre regioni o
d''altri paesi chè a Francia, e tradizioni cucinarie Natalesche
sò supranate da abitudini nove perchè omu pensa ch'elle
sò più adattate à un arte novu di campà è
di pensà. In Corsica cum'è in altrò, a tendenza attuale,
ghjè l'uniformità et i riparti di i magazini pruponenu quasi
in ogni locu e ghjallinacce, i fegati grassi, e lumache di Bourgogne,
i ceppi ghjacciati o à a crema à u butiru! Ùn mi
risicheraghju à dì s'ellu hè megliu o peghju ma e
tradizioni chì si sò perse pè certi, sò sempre
vive pè d'altri, è facenu anch'elle ghjunghe a fame ! Eccu
unepoche cuncernendu a Corsica.
L'Avventu
Nanz'à u ciclu di i dodeci ghjorni
di Natale chì parte da Natale sin'à Pasqua Pifania, ci hè
l'Avventu, da u latinu adventus, pè significà a ghjunta
prossima di u Cristu situata à u 25 di dicembre. Sta perioda chjamata
dinù piccula quaresima, perchè omu dighjunava, cuncuglia,
quand'ella era rispettata, 4 dumeniche secondu certi teologhi o 6 dumeniche
secondu l'altri. Ste dumeniche riprisentavanu à modu simbolicu
i 4 o 6 millenari nanz'à a ghjunta di u Messie. Pè compie
u picculu quaresima, un ripastu, chjamatu di regula Sopracena, era urganizatu
a vigilia di Natale. Durante i primi seculi di u cristianismu, si facia
u dighjunu trè ghjorni à settimana prima chì u Cunciliu
di Tolède in u 656 decidi di principià sta perioda di dighjunu
in San Martinu l'11 di nuvembre durante 40 ghjorni : stu fattu si chjama
u quadragesimu. Dunque, ci eranu da 36 à 37 ghjorni di dighjunu
chì fubbenu calati à 20 ghjorni à parte da a dumenica
a più vicina di u 30 di nuvembre..
A vigilia di Natale
Seguitava una perioda di 13 ghjorni, da Natale
à Pasqua Pifania, a stonda primurosa situendusi à a vigilia
di Natale.
Rituali di u focu
A sera di Natale, si ritrova u rituale tradiziunale
di u ceppu di u Natale.
In certi paesi, anc'oghje, si face sempre un focu, piazza à a chjesa,
chjamatu u focu natalescu. Ogni tantu, in altrò, stu focu duvia
esse mantenutu sin'à Capu d'Annu da i paisani purghjendu cusì
una dimensione cumunitaria à l'evenimentu.
E cendere, stu ghjornu, eranu ispettate è i segni o e stampe truvate
eranu interpretati. Si temia di truvà u segnu funestu chjamatu
signaccu.
Pratiche alimentarie
1. Ripastu magru
In e pratiche alimentarie, pè a sopracena
chì cumpia l'Avventu, ùn si duvia micca manghjà assai.
Stu ripastu ùn era tantu cudificatu. Cusì, in L'Isula Rossa,
s'appruntava una suppa di ceci, in Calinzana una suppa di fasgioli bianchi
è certe donne li aghjunghjianu ogni tantu paste chjamate tagliarini
cum'è segnu di prusperità. In d'altri paesi, s'aghjunghjia
à sta sosula u baccalà è e bietule. In Bastia, a
tradizione era di fà pulpette cù i spinaci, anguille imbrustulite
o cotte à u fornu. In Capicorsu, si cucinavanu e seppie, d'altri
pesci eranu servuti fritti o imbrustuliti. Biscotti, canistrelli naturi
o prufumati à l'anice o à u vinu biancu, o mustosi fatti
cù l'amandule ricuperte di mostu d'uva, frutti freschi (nespule,
cacchì, arance), frutti secchi, amandule, fichi, noci, o castagne
fresche pudianu ghjuvà di ripastu o u cumpletavanu pè u
dopupastu.
2. Ripastu grassu
In quant'à a sopracena detta "
grassa ", certi scritti mintueghjanu a prisenza di una fetta di porcu
mentre chì in altrò si preferisce u caprettu o l'agnellu
arrustitu eppo cottu in una salsa fatta di vinu è di cunsumatu
di pomidoru. In u rughjone di Bunifaziu, di Sartè o di Quenza,
si serve anc'oghje a rivia (spitucci di muzzicature fatti di fegatu, di
pulmone, di melza). Si facenu imbrustulì sopr'à u focu di
legnu è sò annacquati quand'elli cocenu cù un mischju
d'oliu d'oliva è di vinu rossu sin'à uttene una cuttura
perfetta chì i rende imbrustuliti è crustulenti. In Bastia,
si manghja a curatella, fatta dinù di muzzicature fritte, ma impulverate
d'erba barona di e muntagne pè arumatizalli. In altrò, s'apprunterà
a trippa piena à parte da e stintine d'agnellu o a mula fatta à
parte da u stomacu di u porcu frescu allevatu l'annu sanu.
I giri di questua
di i Dodeci Ghjorni
Durante sti dodeci ghjorni, ci eranu "
i giri è e canzone di questua ". Certi urigini dicenu ch'ellu
si distinguia dui tippi di visite : e visite cullettive è e visite
individuali di zitelli. Si facianu à tempu è eranu ligate.
Membri di certe prufessioni facianu, è facenu sempre, stu tippu
di questua. A vigilia di Capu d'Annu, di notte, i zitelli di u paese s'addunianu
vucighjendu " baracuccu " (abricotier), termine sicuramente
ligatu à l'ufferte chì ogni donna di casa appruntava stu
ghjornu per elli. Andavanu da una casa à l'altra schisendu, avendu
rispettu, quelle induve ci era statu un mortu. Pichjavanu à a porta
d'entrata, si mettianu in cherchju in a pezza principale di a casa, è
aspettavanu a distribuzione di i frutti freschi o secchi o i biscotti
sempre fatti per elli da a donna di casa. Ogni tantu, vulendu ghjucà,
lampava st'ufferte in aria è, quand'ella era cascata in pianu,
i zitelli si precipitavanu. Ogni tantu, ghjunghjianu purtendu una palma
d'alivu o un ghjambone d'albitru pè augurà felicità
è prusperità. Auguravanu " bon annu è megliu
sia l'annu novu chè quist'annu ". Certi dicianu pè
ride "chì Diu vi faccia divetà generale o chì
tutti i vostri figlioli diventinu rè o regine".
Auguri
U dettu cunsacratu pè l'auguri hè
di dissi "Pace è Salute". Trà membri di una stessa
famiglia, si presenta l'auguri basgiendusi, si scambia qualchì
rigalu è s'assiste à u pranzu appruntatu da a donna di casa.
In Corsica Suttana, si dice "Paci è Saluta".
I zitelli di u paisucciu di Petralba, in Balagna, dicianu quandu certi
li ricusavanu e strenne mentre ch'elli eranu ghjunti à prisentà
l'auguri : " Bon dì, bon annu, centu chjodi in un carcagnu,
altre tanti in una coscia e ch'elli ti portinu in la fossa ! " À
e famiglie brave chì li davanu amandule, noci è fighi secchi
o una pezza, ringraziavanu tandu sinceramente dicendu : "Bon dì,
bon annu, bon capu d'annu, pace è salute per tuttu l'annu".
S'ellu si suspettava à qualchissia di fà auguri pocu sinceri,
si rispundia cù una formula tradiziunale ma si facia e corne daretu
à u so spinu pè cunghjurà u malochju, ma micca e
corne fatte cù l'indice è u ditucciu tesu ma quelle più
secrete fatte quandu e circustanze sò grave, quelle chì
u dimoniu teme veramente, vale à dì u pollice è u
ditucciu tesi, e trè altre dite ripiegate nant'à a palma.
Tempi fà, sì u curatu era scuntratu in paese, quellu chì
l'avia vistu era assicuratu d'avè un mortu frà i soii durante
l'annu chì principiava.
In Azilonu (Azilonu è Ampaza), durante a notte di a Santu Silivestru,
à mezanotte, e donne chì andavanu à cercà
" l'acqua nova " à a funtana stavanu attenti à
ciò ch'elle sentianu : sì una sentia trizinà a coda
di a fata, i so auguri eranu esauditi durante l'annu. In Vicu, u 1u di
ghjennaghju, s'appronta a strenna, bastellone pienu fattu cù l'ove,
u zuccheru è u brocciu. Stu biscottu avendu a forma di un'anfora,
u simbulu di l'acquariu, hè rigalatu à i parenti ghjunti
à presentà i so auguri. Spessu, ci sò nant'à
a strenna cinque F vulendu dì : furtuna, farmi, fare, felice, fine.
Riferenze bibliugrafiche
:
ETTORI F., POMPONI F., RAVIS-GIORDANI
G., SIMI P., PECQUEUX-BARBONI R., RANUCCI J., "CORSE - Ecologie,
Economie, Art, Littérature, Langue, Histoire, Traditions populaires",
Ed. Christine Bonneton, coll. encyclopédies régionales
CORSI N., "Noëls de Corse, traditions et saveurs", Ed.
Edisud, coll. a mimoria, Aix en Provence, 1998
RAVIS-GIORDANI G., "Bergers corses - les communautés villageoises
du Niolu", Ed. Edisud, Aix en Provence, 1983
RICCIARDI-BARTOLI F. "Noëls en Corse", U Taravu n°
72
TIEVANT C., DESIDERI L. " CORSE - Almanach de la mémoire et
des coutumes",
Paris, Ed. Albin Michel, 1986
VAN GENNEP A. " Le folklore français - le cycle des douze
jours de Noël aux rois ", Paris, Ed. Robert Laffont, coll. Bouquins,
1999
è ricordi persunali di a zitellina
di Jeannine Guidicelli.
>> Puesie
è Stalvatoghji <<
|