4 persone nant'à u situ.

Paesi corsi in tempu di Natale
Savori è Tradizioni

Scontru cù Jeannine Guidicelli
Associu pè u Sviluppu di i Studii Corsi è Mediterranii
Centru di Studii Corsi, Casa di u Mediterraniu è di e scienze di l'Omu
Università di Pruvenza, Ecchisi
-
cunferenza data
à Agropolis Museum
u 9 di dicembre di u 2001

Introitu
In i paesi, i dodeci ghjorni di a perioda di Natale sò puntellati da usi antichi è da un rimusciu famigliale è paisanu. Cum'è in parechje altre regioni o d''altri paesi chè a Francia, e tradizioni cucinarie Natalesche sò supranate da abitudini nove perchè omu pensa ch'elle sò più adattate à un arte novu di campà è di pensà. In Corsica cum'è in altrò, a tendenza attuale, ghjè l'uniformità et i riparti di i magazini pruponenu quasi in ogni locu e ghjallinacce, i fegati grassi, e lumache di Bourgogne, i ceppi ghjacciati o à a crema à u butiru! Ùn mi risicheraghju à dì s'ellu hè megliu o peghju ma e tradizioni chì si sò perse pè certi, sò sempre vive pè d'altri, è facenu anch'elle ghjunghe a fame ! Eccu unepoche cuncernendu a Corsica.

L'Avventu
Nanz'à u ciclu di i dodeci ghjorni di Natale chì parte da Natale sin'à Pasqua Pifania, ci hè l'Avventu, da u latinu adventus, pè significà a ghjunta prossima di u Cristu situata à u 25 di dicembre. Sta perioda chjamata dinù piccula quaresima, perchè omu dighjunava, cuncuglia, quand'ella era rispettata, 4 dumeniche secondu certi teologhi o 6 dumeniche secondu l'altri. Ste dumeniche riprisentavanu à modu simbolicu i 4 o 6 millenari nanz'à a ghjunta di u Messie. Pè compie u picculu quaresima, un ripastu, chjamatu di regula Sopracena, era urganizatu a vigilia di Natale. Durante i primi seculi di u cristianismu, si facia u dighjunu trè ghjorni à settimana prima chì u Cunciliu di Tolède in u 656 decidi di principià sta perioda di dighjunu in San Martinu l'11 di nuvembre durante 40 ghjorni : stu fattu si chjama u quadragesimu. Dunque, ci eranu da 36 à 37 ghjorni di dighjunu chì fubbenu calati à 20 ghjorni à parte da a dumenica a più vicina di u 30 di nuvembre..

A vigilia di Natale
Seguitava una perioda di 13 ghjorni, da Natale à Pasqua Pifania, a stonda primurosa situendusi à a vigilia di Natale.

Rituali di u focu
A sera di Natale, si ritrova u rituale tradiziunale di u ceppu di u Natale.
In certi paesi, anc'oghje, si face sempre un focu, piazza à a chjesa, chjamatu u focu natalescu. Ogni tantu, in altrò, stu focu duvia esse mantenutu sin'à Capu d'Annu da i paisani purghjendu cusì una dimensione cumunitaria à l'evenimentu.
E cendere, stu ghjornu, eranu ispettate è i segni o e stampe truvate eranu interpretati. Si temia di truvà u segnu funestu chjamatu signaccu.

Pratiche alimentarie
1. Ripastu magru
In e pratiche alimentarie, pè a sopracena chì cumpia l'Avventu, ùn si duvia micca manghjà assai. Stu ripastu ùn era tantu cudificatu. Cusì, in L'Isula Rossa, s'appruntava una suppa di ceci, in Calinzana una suppa di fasgioli bianchi è certe donne li aghjunghjianu ogni tantu paste chjamate tagliarini cum'è segnu di prusperità. In d'altri paesi, s'aghjunghjia à sta sosula u baccalà è e bietule. In Bastia, a tradizione era di fà pulpette cù i spinaci, anguille imbrustulite o cotte à u fornu. In Capicorsu, si cucinavanu e seppie, d'altri pesci eranu servuti fritti o imbrustuliti. Biscotti, canistrelli naturi o prufumati à l'anice o à u vinu biancu, o mustosi fatti cù l'amandule ricuperte di mostu d'uva, frutti freschi (nespule, cacchì, arance), frutti secchi, amandule, fichi, noci, o castagne fresche pudianu ghjuvà di ripastu o u cumpletavanu pè u dopupastu.

2. Ripastu grassu
In quant'à a sopracena detta " grassa ", certi scritti mintueghjanu a prisenza di una fetta di porcu mentre chì in altrò si preferisce u caprettu o l'agnellu arrustitu eppo cottu in una salsa fatta di vinu è di cunsumatu di pomidoru. In u rughjone di Bunifaziu, di Sartè o di Quenza, si serve anc'oghje a rivia (spitucci di muzzicature fatti di fegatu, di pulmone, di melza). Si facenu imbrustulì sopr'à u focu di legnu è sò annacquati quand'elli cocenu cù un mischju d'oliu d'oliva è di vinu rossu sin'à uttene una cuttura perfetta chì i rende imbrustuliti è crustulenti. In Bastia, si manghja a curatella, fatta dinù di muzzicature fritte, ma impulverate d'erba barona di e muntagne pè arumatizalli. In altrò, s'apprunterà a trippa piena à parte da e stintine d'agnellu o a mula fatta à parte da u stomacu di u porcu frescu allevatu l'annu sanu.

I giri di questua di i Dodeci Ghjorni
Durante sti dodeci ghjorni, ci eranu " i giri è e canzone di questua ". Certi urigini dicenu ch'ellu si distinguia dui tippi di visite : e visite cullettive è e visite individuali di zitelli. Si facianu à tempu è eranu ligate. Membri di certe prufessioni facianu, è facenu sempre, stu tippu di questua. A vigilia di Capu d'Annu, di notte, i zitelli di u paese s'addunianu vucighjendu " baracuccu " (abricotier), termine sicuramente ligatu à l'ufferte chì ogni donna di casa appruntava stu ghjornu per elli. Andavanu da una casa à l'altra schisendu, avendu rispettu, quelle induve ci era statu un mortu. Pichjavanu à a porta d'entrata, si mettianu in cherchju in a pezza principale di a casa, è aspettavanu a distribuzione di i frutti freschi o secchi o i biscotti sempre fatti per elli da a donna di casa. Ogni tantu, vulendu ghjucà, lampava st'ufferte in aria è, quand'ella era cascata in pianu, i zitelli si precipitavanu. Ogni tantu, ghjunghjianu purtendu una palma d'alivu o un ghjambone d'albitru pè augurà felicità è prusperità. Auguravanu " bon annu è megliu sia l'annu novu chè quist'annu ". Certi dicianu pè ride "chì Diu vi faccia divetà generale o chì tutti i vostri figlioli diventinu rè o regine".

Auguri
U dettu cunsacratu pè l'auguri hè di dissi "Pace è Salute". Trà membri di una stessa famiglia, si presenta l'auguri basgiendusi, si scambia qualchì rigalu è s'assiste à u pranzu appruntatu da a donna di casa. In Corsica Suttana, si dice "Paci è Saluta".
I zitelli di u paisucciu di Petralba, in Balagna, dicianu quandu certi li ricusavanu e strenne mentre ch'elli eranu ghjunti à prisentà l'auguri : " Bon dì, bon annu, centu chjodi in un carcagnu, altre tanti in una coscia e ch'elli ti portinu in la fossa ! " À e famiglie brave chì li davanu amandule, noci è fighi secchi o una pezza, ringraziavanu tandu sinceramente dicendu : "Bon dì, bon annu, bon capu d'annu, pace è salute per tuttu l'annu". S'ellu si suspettava à qualchissia di fà auguri pocu sinceri, si rispundia cù una formula tradiziunale ma si facia e corne daretu à u so spinu pè cunghjurà u malochju, ma micca e corne fatte cù l'indice è u ditucciu tesu ma quelle più secrete fatte quandu e circustanze sò grave, quelle chì u dimoniu teme veramente, vale à dì u pollice è u ditucciu tesi, e trè altre dite ripiegate nant'à a palma. Tempi fà, sì u curatu era scuntratu in paese, quellu chì l'avia vistu era assicuratu d'avè un mortu frà i soii durante l'annu chì principiava.
In Azilonu (Azilonu è Ampaza), durante a notte di a Santu Silivestru, à mezanotte, e donne chì andavanu à cercà " l'acqua nova " à a funtana stavanu attenti à ciò ch'elle sentianu : sì una sentia trizinà a coda di a fata, i so auguri eranu esauditi durante l'annu. In Vicu, u 1u di ghjennaghju, s'appronta a strenna, bastellone pienu fattu cù l'ove, u zuccheru è u brocciu. Stu biscottu avendu a forma di un'anfora, u simbulu di l'acquariu, hè rigalatu à i parenti ghjunti à presentà i so auguri. Spessu, ci sò nant'à a strenna cinque F vulendu dì : furtuna, farmi, fare, felice, fine.

Riferenze bibliugrafiche :

ETTORI F., POMPONI F., RAVIS-GIORDANI G., SIMI P., PECQUEUX-BARBONI R., RANUCCI J., "CORSE - Ecologie, Economie, Art, Littérature, Langue, Histoire, Traditions populaires", Ed. Christine Bonneton, coll. encyclopédies régionales
CORSI N., "Noëls de Corse, traditions et saveurs", Ed. Edisud, coll. a mimoria, Aix en Provence, 1998
RAVIS-GIORDANI G., "Bergers corses - les communautés villageoises du Niolu", Ed. Edisud, Aix en Provence, 1983
RICCIARDI-BARTOLI F. "Noëls en Corse", U Taravu n° 72
TIEVANT C., DESIDERI L. " CORSE - Almanach de la mémoire et des coutumes",
Paris, Ed. Albin Michel, 1986
VAN GENNEP A. " Le folklore français - le cycle des douze jours de Noël aux rois ", Paris, Ed. Robert Laffont, coll. Bouquins, 1999

è ricordi persunali di a zitellina di Jeannine Guidicelli.

>> Puesie è Stalvatoghji <<