13 persone nant'à u situ.
24/03/2008

 

U PUMONTE, TERRA SACRA


Da una lettura astuta di « L’épopée de Gilgamesh », scritta da Jacques Tournay è Aaron Schaeffer, José Stromboni, autore di « Kur-sig» è di « La Corse à l'aube de la civilisation  », mostra certi scurtatoghji, sbagli di traduzzione, sottu-intesi o ghjochi di parolle chì anu pussutu sfurmà a verità uriginale. D’altrò, ci porghje infurmazioni nant’à i lochi sacri di u sudu di a Corsica. Dunque, « u nome di a regione di i Sari (Sari di Purtivechju, di Scupamena, di Farru, d’Urcinu...), vole dì « signore » in akkadien. Da quì, vene sicuramente a spiegazione di u Pumonte, « terra di i signori ».


Pè a lingua corsa, José Stromboni, dice « chì ùn hè micca un pattuà ma una lingua semitica, questa sà adattassi è esse precisa, una manera di risolve u prublemu di a lingua corsa in a so diversità, ma senza nurmalizazione ». Eppo, a Bibbia parla di a Corsica, 5 000 à 6 000 anni fà. A struttura di e parolle face cunnosce lochi sacri in Pumonte induve hè nata l’umanità : l’Eden si chjama l’Ortolu, « les Monts Jumeaux » piglianu u nome corsu Cagna, infine i quattru fiumi di a Bibbia sò u Taravu, u Rizzanese, u Fiumiciculu è l’Ortolu. José Stromboni avia fattu à mumentu datu una cunferenza à l’ADECEC.



Riferenza in l'archivii ADECEC: A – Informateur Corse 21.03.08 MAT

 

 

Rivene à a pagina d'infurmazioni