U CONTU DI SALOMONE

U FÀ È L’INFÀ DI A LUNA

PETRU CASANOVA DI A CASANOVA DI VENACU
ADECEC CERVIONI 1992

 

INTROITU

U fà è l’infà di a luna, da tempi immemurevuli sò assuciati da a diceria (1) pupulana à u bè cum’è à u goffu di a robba, di u vivu è pè a ghjente à a so corciaghjine. Ma, alcun argumentu, alcun dimostra, tant’allettevule ch’ella fussi, ùn hà, à mè cunnuscenza, realmente scunvintu, perchì fatti è effetti cunclusivi, altri chè intuite sottuposte possinu esse scientificamente stabilite. Però, chì a luna, astru smortu, alzi è cali l’acque marine, nimu a nega. Ma chì Dianottula (2) appia influssu (3) è infrussu (4) nantu à sennu o intellettu si pò mette in forse (5).
L’impastu di u vivu, di a materia, è di l’umana crea, ùn si franca da a regula; ancu s’ellu s’ammette chì « ogni regula vol’scartu », è chì « ancu a luna allibra » (pesa) (6).
Ciò ch’ùn si pò rifiutà, ghjè a tamanta catasta di i detti, usi è fattizie - ùn ammenteraghju nè u sparimentatu nè u strumentatu - catasta chì mette l’arte di u pussibile à u serviziu di u mansu (7), di l’adopru, di u stantu, di a passione, di u spiritu.
Seculi dopu seculi, umuli dizifraghjoli (8) cum’è savii è sapienti, a luna l’anu affunata à u tempu cum’è à e so vistighe.
Sopra à istu sugettu, ci sò l’effetti siderali, fonte di calindarii, almanacchi, ghjubilei, tutte inzecche di memoria, di storia, di voce, à ùn pudè disciogliene a trama. Senza troppu spachjassi (9) circheremune una manatella d’esempii.

1. diceria, fr. « saga »
2. Dianottula : a luna
3. influssu, fr. « influence »
4. infrussu,  fr. « morbidité »
5. mette in forse, fr. « en douter »
6. fr. « chaque règle a son exception ». I Rumani parlavanu di u pesu (libre) o librazione lunaghja.
7. mansu, fr. « tout ce qui est cultivé ou élevé ».
8. dizifraghjolu, fr. « calculateur de lunaisons ». Si dicia di chì sapia fà u contu di Salomone è cunnuscia l’influssu di a luna.
9. spachjassi, fr. « se faire fort »

Di u dettu « a luna feminile, u sole maschile » (1) anch’oghje a donna n’hè domata (2). L’ordinariu di e femine (e regule) e mette in obbiu d’essene attente è avertite à u lunare. Per elle, e tinte, u contu ghjè tornacontu à tenesi, ancu sì a naturale gogna (3) dunnina stà per svenesi da l’antichi timori cù a flugura « pillula-caccia-penseri » chì oghje indora e scutumie di e donne pruviste di e cuntrate ricche.
Pillula o nò ne fermanu l’umori, l’angogne, l’impulsi, i strapazzi, l’estri (4), ma dinò sullevu è goiu. Luna tonda o luna scema, da sempre si parlerà di tè ! Iè ! A lunaticaghjina trapughjata da tempi i più landani, cuncerna tuttu u vivu : piante, animali, ghjente. Ancu « Pilusellu » (5) credia ch’ellu nasce più ciucci frà l’ultimu quartu è a luna nova. Ellu aghjustava : ciucci è eghji (6) ! ne hà allevatu zichini, riguaratu agnelli, Pilusellu… tennendusine à e chjare (7) regule di u calateu pasturecciu.
A Natura face è sface intramettendu e mosse maiò di a sidera (8) à paru cù u levame di i tanti brusgiuli, (9) di e mollecule : miracula viva è splenduriente crea !
Circatori, savii d’ogni genere ùn si spieganu manc’avà certi fenomini : perchè in suchju di pianta o sangue umanu corre più o menu « ormone » secondu e fasi lunare ; perchè à a contraluna vischju ùn incolla; perchè certi « pulipi » di i banchi curallini nascenu è crescenu massicci ind’è a terza notte chì seguita a prima luna tonda statinesca (10)… Parenu fole !… Parapattule (11) o realtà ?
E stagioni, u mutamuta notteghjornu, l’arcanu filu eretaghju (12) ci danu usanze, pratiche, sumiglie, invidie ; u tuttu zurneca u reame universale cum’è l’anima di l’individuu. Ancu « a zinevra hà i so estri », cum’ellu sì dice. Eccine prevalenze ?
À mio parè, ma di sana critica infurmatu, ùn occorre l’intuitu (13) cum’è u spiritu di magunizia o di a zotica zotiaccaghjine in voga (14).
Guardemuci interpretendu luna o stellatu, di mette in mossa (15) un clima affannosu bellu più nucivu (16) chè l’effetti lunarii in causa.

1. fr. « la lune femelle, le soleil mâle », mais aussi, « la lune faible, le soleil noble ».
2. domata, fr. « assujettie ».
3. gogna, fr. « le carcan (des menstrues) ».
4. estru, fr. « caprice fantaisie ». Esse in estru, fr. « être en veine, bien luné ».
5. Pilusellu, u pastore corsu miticu.
6. eghju, fr. « jeune cabri ».
7. chjare, fr. « évidentes ».
8. sidera, fr. « l’infiniment grand ».
9. brusgiuli, fr. « l’infiniment petit ».
10. fenomenu accertatu da J.Y. COUSTEAU.
11. parapattule, fr. balivernes.
12. filu erelaghju, fr. « film » héréditaire / identitaire ».
13. intuitu, ciò chì a mentepretende / crede senza altre prove.
14. Zotica zotiaccaghjine in voga, fr. « rustique science infuse des signes du zodiaque… si l’on peut traduire ainsi ».
15.mette in mossa, fr. « donner le branle ».
16.nucivu, fr. « pernicieux ».

 

NOTA : Mi tocca à ditti, caru lettore, chì stu libracciolu hè fruttu di vechje cerche è di una cunferenza, fattasi dece anni fà, à l’iniziativa di l’associu curtinese « U SERENU ».
Ringraziu l’ADECEC, è u so presidente A.D. MONTI d’avè pussutu, d’amicizia è di fatti, arrughjulanne u zanu.

A Casanova di Venacu
Istu 17 d’uttobre di u 1991


CALINDARIU RUMANU
: P. Mohat di l’associu A.R.E.L.A.B. (Association Régionale des Ensignants de Langues Anciennes de Besançon), Università di Franche-Conté.

Ch’ellu ne sia quì ringraziatu.

 

 

I. U CONTU DI SALOMONE (1)

Contu di a luna secondu l’usi nustrali (2) è altre credenze è usanze infattate cù testimunianze sputiche di a cuntrata.
« Tantu di calenda è tantu di patta
Quandu ella affacca a luna hè fatta. »

Sta capifola, quantu volte l’avemu instesa prununzià da i nostri vechji cum’è una prucantula (3) quasi incantevule.
Ma, sì u contu chì ci occore hè sempre in voga, ellu và per dimenticassi; o, ancu senza scordu, vene trasmessu cù sprupusitati è scuncertati sbaglii. È, per ritruvanne u sennu, pruvemu à dizifranne (4) u filu per cusì megliu agguantanne (5) u logicu.
Ùn si pò ammentà luna senza stuzzicà Grechi o Rumani. Per intravede a tessitura è a carica di i detti sopra à a luna, u paragone cù l’audiernu bullittinu di a « météo », chì cunsola l’unu è affana l’altru, pò serve cum’è arricordaghjolu.
I bugiardelli (6) di i tempi fà, è ancu l’almanacchi d’oghje, mentuveghjanu varii vucabuli, per u più scunnusciuti da a ghjente chì i leghje : u numeu d’oru, u ciclu sulare è lunare, a lettera, l’indittu, a calenda è a patta. Di sti ultimi termini si ne hè intesu parlà. Spieghemune u calateu (7) nanzu d’almanaccà calculi capaghjinosi (8). Ciò chì hè sicuru, si sà, ferma a linda, regulare è eterna cicciritondula (9) di l’astru latticinosu.
O quantu anime, à u serenu di a notte bughja, o à lucenda di luna, anu ochjizatu i maestrosi è celesti morgami ! (10)

1. Salomone : Rè di l’Ebrei. U so sennu, a so saviezza facenu chì i so stalvatoghji, fatti per insavii (fr. rendre sage) chjughi è maiò, entrenu in i ghjochi, fole è storie.
2. nustrali : vede u listinu di i cunsapevuli (infurmatori).
3. prucantula : formula magica, incantesimu.
4. dizifrà : scioglie a difficultà.
5. agguantà : assicurà, ben cunnosce (s. fig.).
6. bugiardellu : almanaccu pupulare di u seculu scorsu.
7. calateu : a regula (di u sapè campà).
8. capaghjina : cigliarda, o mal di capu.
9. cicciritondula : cinciriola; chì riprincipia in eternu.
10 . morgamu : locu fundiu, imbugnatu, foscu. Forse sfurmazione di borganu.


1. U CALINDARIU

In tempu di i Rumani, u mese anticu si spartia in trè, à parte da trè feste signalate chì avianu nome di
calenda, u primu d’ogni mese ;
idu, u ghjornu di a piena luna (cascava u 13 o u 15 di u mese);
e none, u quintu o sestu ghjornu dopu à l’idu.
I ghjorni si cuntavanu à rinculoni à parte da isse trè feste.
Sta manera di cuntà ghjorni è mesi ci pare oghje bella cumplicata (a seguita di i ghjorni in isse trè purzioni (1) ùn era mancu spartificevule à contu ghjustu). Ùn ci scurdemu dinò di ramentacci chì i Rumani ùn cunnuscianu nè zeru, nè sciffri, nè caratteri detti « arabi » chì no adupremu avà.
Chì dicia u calindariu (2) anticu ?
- In primu, e lettere « mundiale » (eranu ottu) ricurdavanu i ghjorni d’adunanza (3) tutti i nove ghjorni.
- I ghjorni fasti o nefasti : solu certi ghjorni si sustenianu cause in ghjustizia, si praticava o nò certe cirimonie, imprese, opere, ecc.
- E ferie : ghjorni d’arriposu (4) cù pranzi fatti in cumunu (5).
- E fiere è marcati : s’accattava o si spachjava urdigni, attrazzi, secondu a fiera.
- A seguita di u tantu di i ghjorni (6) (contu à rinculera).
- Tutte cose relative à a religione di tandu : feste, sacrifizii, ghjochi, cirimonie, ghjorni felici o funesti, furtunati o fatali.
- Cunnuscenze è segni di stelle, indizii è cenni chì e credenze di tandu s’attribuianu à molti affari di a vita.
Hè cusì chì si parlava di e « quattru tempere » di l’annata (i quattru punti cardinali chì facenu e stagioni : « timpore » in latinu).
L’alzà è u calà di e stelle, u percorsu di e pianete eranu signalati pè i navigadori, i medici, l’induvini, è regianu (7) una gran parte di l’affari publichi è particulari. E fasi di a luna eranu mentuate pè l’agricultori à i principali travagli di stagione : e vindemie, e sighere (8), e turchjere (9), e pistere, piantere, ecc.
In somma, stu calindariu era un veru ricurdaghjolu chì no ritruvemu tale è quale in i « buggiardelli » corsi, cù a santa « Trilugia » agraria di u pane, l’oliu è u vinu, trilugia chì si cunfonde ancu avà cù l’antica trina di terra, acqua è focu : terzettu di u circondu mediterraneu. In ciaschi festa, cridenza, usanza, si ne ritrova ancu oghje a stema antica.

1. purzione : frazzione.
2. calindariu : vede i varii calindarii in qualunque enciclopedia.
3. adunanza : assemblea, cungrega, reunione.
4. arriposu : fr. : chomé. Sin. : ghjornu di fracibò.
5. e ferie di a luna : u IX Kalendoe, siasi u 24 sittembre.
6. tantu di i ghjorni : le quantième.
7. regge : guidà, regulà.
8. sighere : fr. moisson.
9. turchjere : fragnere. Fr. : pressure d’olives.

 

2. U CICLU DI METONE

L’omu s’hè avvistu subitu chì, per misurà u tempu, pudia servesi di i muvimenti di l’astri : stelle, pianete, satelliti.
Fighjava u sole, è li si pari ch’ellu giressi cù e stagioni in, à pocu pressu, 365 ghjorni è un quartu.
A luna cumpiia u so ciclu, in à pocu pressu, 29 ghjorni è mezu.
A disgrazia era chì u ciclu di u sole (l’annu) ùn facia micca un contu ghjustu di lune (u mese).
À u seculu quintu nanzu à Cristu, l’astronomu grecu Metone avia messu nant’à a piazza publica d’Attene un istrumentu per l’osservasione di i sulstizii. Hà trovu chì 19 annate à contu di sole currispundianu à 235 lune, siasi 12 annate di 12 lune è 7 annate di 13 lune.
L’annu 433 nanzu à Cristu, a Grecia, pè u so calindariu, pigliava in contu u ciclu lunariu di Metone. Era nata a « patta ».

 

3. A PATTA

A patta (in lat. « epacta », da u gr. « epaktos » : aghjustatu) hè a differenza trà i ghjorni di l’annata à contu di sole, è quelli di i 12 mesi lunarii.
Nantu à u calindariu chì usa avà, dice quantu ghjorni sò scorsi da l’ultima luna nova di l’annu nanzu à u primu ghjennaghju. Hè dunque l’età di a luna à u primu ghjennaghju, menu un puntu.

1) A patta hè data da unu di 19 numeri di a seguita :
29 -10 - 21 - 2 - 13 - 24 - 5 - 16 - 27 - 8 - 19 - 0 - 11 - 22 - 3 - 14 - 25 - 6 – 17

2) Hè valevule un annu, è corre da u primu marzu à l’ultimu ghjornu di ferraghju di l’annu dopu.
I calindarii, oghje, a danu scritta in fondu di u mese di ferraghju. Una, chì ci hè più piazza, u mese di ferraghju essensu u più cortu, è po casca bè chì corre à parte da u primu marzu.

3) Ogni annu a patta cresce d’ondeci punti.

4) Quandu, aghjunghjendu 11, u numeru passa, 30, si caccia 30.

5) Quandu a patta hè 17, ciò accade tutti i 19 anni, l’annu dopu passa à 29 (cresce di 12).

Eccu a patta per l’annate chì vanu da u 1977 à u 2003 :

1977 = 10

1986 = 19

1995 = 29

1978 = 21

1987 = 0

1996 = 10

1979 = 2

1988 = 11

1997 = 21

1980 = 13

1989 = 22

1998 = 2

1981 = 24

1990 = 3

1999 = 13

1982 =  5

1991 = 14

2000 = 24

1983 = 16

1992 = 25

2001 = 5

1984 = 27

1993 = 6

2002 = 16

1885 = 8

1994 = 17

2003 = 27

 

4. A CALENDA

Avemu dettu chì a patta corre da u primu marzu à l’ultimu ghjornu di ferraghju di l’annu dopu.
A calenda hè unu di i numeri chì vanu da 1 à 12, è danu l’ordine di i mesi :
marzu 1, aprile 2, maghju 3, ghjugnu 4, lugliu 5, aostu 6, sittembre 7, uttobre 8, nuvembre 9, dicembre 10, ghjennaghju 11, ferraghju 12.

 

5. L’ETÀ DI A LUNA

A luna compie u so ciclu in, à pocu pressu, 29 ghjorni è mezu. L’età di a luna hè u numeru di ghjorni scorsi à parte da a luna nova. Dicenu : « in 29 ùn stà, in 30 ùn và ».
Per calculà l’età di a luna, bisogna à aghjustà trè numeri :
U numeru di u ghjornu indì u mese + a calenda + a patta.
Quandu u tutale ghjunghje à 30, o u trapassa, si caccia 30.
Esempii :
Quantu avia a luna u 7 ghjugnu 1991 ?
7+4+14 = 25 ghjorni
quandu averà a luna u 25 ferraghju 1992 ?
(25+12+14) - 30 = 21 ghjornu
u 2 marzu 1992
2+1+25 = 28 ghjorni
u 4 aprile 1992 ?
(4+2+25) - 30 = 1 (face a luna nova)
u 18 aprile 1992 ?
(18+2+25) - 30 (face luna vechja)

 

6. U NUMERU D’ORU

I Grechi, maravigliati da a scuperta di Metone, decisenu di scrive, nantu à munimenti, in sciffri d’oru, a seguita di i 19 numeri chì cumencia à 29 è finisce à 17.
In issa seguita, ogni numeru hà un rangu, chjamatu dipoi : numeru d’oru di l’annata currispundente :
29 (1), 10 (2), 21 (3), 2 (4), 13 (5), 24 (6), 5 (7), 16 (8), 27 (9), 8 (10), 19 (11), 0 (12), 11 (13), 22 (14), 3 (15), 14 (16), 25 (17), 6 (18), 17 (19).

 

7. U CICLU DI CALIPPE

Hè certa chì i calculi di Metone eranu apprussimativi.
Calippe, un altru astronomu grecu chì campava à u seculu IV nanzu à Cristu, hà retificatu u ciclu di Metone, calculandulu nantu à 76 anni, siasi 940 lune :
76 = 19 x 4
Più tardi, anu stesu u ciclu à 532 anni :
532 = 19 x 4 x 7
I trè numeri : 19, 4 è 7, i ritruveremu indì u calculu di a data di Pasqua.

 

8. U CALINDARIU GHJULIANU

In 45 nanzu à Cristu, l’imperatore Ghjuliu Cesaru, lasciandu da cantu a luna, fece stabilì un calindariu à contu di sole.
Cuntandu sempre 365 ghjorni è un quartu per un annu, u calindariu civile fece seguità trè annate di 365 ghjorni l’una di una annata di 366 ghjorni, detta annata bisestile. U ghjornu in più era aghjustatu à ferraghju.
Un’ annata bisestile si ricunnosce à ciò chì u so numeru hè divisibile esattamente per 4, o chì i dui ultimi sciffri facenu un numeru divisibile per 4.

 

9. U CALINDARIU GREGURIANU

L’annata à contu di sole ùn hè micca di 365 ghjorni è un quartu, ma più corta.
1 annu = 365,2422166… ghjorni
A differenza hè poca. Ma cù i seculi, l’annata civile avia pigliatu un ritardu chì ghjera di 10 ghjorni in u 1582.
U Papa Gregoriu XIII decise chì u 5 uttobre 1582 diventerebbi u 15 uttobre 1582.

È, oramai, 3 annate seculare nantu à 4 ùn seranu più bisestible : quelle chì anu i dui sciffri di manca chì formanu un numeru micca divisibile per 4. 1700, 1800, 1900 ùn sò micca bisestile : 1600 è 2000, sì.
Ista volta, ci hè sempre un errore, ma ùn hè più chè d’un ghjornu tutti i 4000 anni.

 

10. U CALINDARIU ECCLESIASTICU

Dipoi l’altu Medievu, si pigliò l’abitudine d’indicà i ghjorni cù i nomi di i santi è di l’altre feste religiose.
E feste religiose ponu esse fisse o mobile. Di e feste mobile, a più impurtante hè a Pasqua di Risurezzione. L’altre sò sottuposte à a data di Pasqua.
A Chjesa hà stabilitu di celebrà à Pasqua a prima dumenica chì segue a luna piena di veranu.
Sta luna piena (quattordecesima notte) face à u più prestu u 21 marzu.
Cum’è u primu ghjornu di sta luna ùn pò andà chè da l’8 marzu à u 5 aprile, Pasqua varieghja da u 22 marzu (Pascha primum) à u 25 aprile (Pascha ultimum).

 

11. A DATA DI PASQUA : FORMULA

Per un’annata A di u calindariu gregurianu, intervenenu i paramentri : a, b, c, m, n, d, e.

« a » hè u restu di a divisione (A : 4)
« b » hè u restu di a divisione (A : 7)
« c » hè u restu di a divisione (A : 19)
da u 1582 à u 1699, m = 22, n = 2
da u 1700 à u 1799, m = 23, n = 3
da u 1800 à u 1899, m = 23, n = 4
da u 1900 à u 2099, m = 24, n = 5
da u 2100 à u 2199, m = 24, n = 6
da u 2200 à u 2299, m = 25, n = 0
da u 2300 à u 2399, m = 26, n = 1
da u 2400 à u 2499, m = 25, n = 1

« d » hè u restu di a divisione [(19c+m) :30]
« e » hè u restu di a divisione [(2a+4b+6d+n) :7]

A luna piena di Pasqua face « d » ghjorni dopu à u 21 marzu.
U ghjornu di Pasqua cade :
- siasi u (22 + d + e)èsimu di marzu,
- siasi u (d + e - 9)èsimu d’aprile.

* Duie eccezzioni :
1) Per d = 29 è e=6 (cum’ellu hè accadutu in u 1981) u ghjornu di Pasqua hè u 19 aprile è micca u 26.
2) Per d = 28 è e =6, cun c superiore à 10 (cum’ellu hè accadutu in u 1954), u ghjornu di Pasqua hè 18 aprile è micca u 25.

Esempiu :
Per l’annu 1991

a = 3

b = 3

c = 15

m = 24

n = 5

d = 9

c = 0

A luna vechja di Pasqua face 9 ghjorni dopu u 21 marzu, dunque u 30 marzu.
22 + d + e = 22 + 9 + 0 = 31
Pasqua cade dunque u 31 marzu.

Secondu esempiu :
Per l’annu 1992

a = 0

b = 4

c = 16

m = 24

n = 5

d = 28

e = 0

 

12. PASQUA À U SECULU XXmu

22 marzu        

9 aprile     1939 1944 1950

23 marzu   1913          

10 aprile   1955 1966 1977

24 marzu   1940

11 aprile   1909 1971 1982 1993

25 marzu   1951

12 aprile   1903 1914 1925 1936 1998

26 marzu   1967 1978 1989

13 aprile   1941 1952

27 marzu   1910 1921 1932

14 aprile   1963 1968 1974

28 marzu   1937 1948

15 aprile   1906 1979 1990

29 marzu   1959 1964 1970

16aprile    1911 1922 1933 1995

30 marzu   1902 1975 1986 1997

17 aprile   1927 1938 1949 1960

31 marzu   1907 1918 1929 1991

18 aprile   1954 1965 1976

1 aprile      1923 1934 1945 1956

19 aprile   1908 1981 1987 1992

2 aprile      1961 1972

20 aprile   1918 1924 1930

3 aprile      1904 1983 1988 1994

21 aprile   1935 1946 1957

4 aprile      1915 1920 1926 1999

22 aprile   1962 1973 1984

5 aprile      1931 1942 1953

23 aprile   1905 1916 2000

6 aprile      1947 1958 1969 1980

24 aprile   

7 aprile      1901 1912 1985 1996

 

8 Aprile     1917 1928

 

 

13. FESTA SOTTUPOSTE À A DATA DI PASQUA

 

 

CURREZZIONE

GHJORNU

LILITE (*)

Settuagesima

- 63 ghjorni

dumenica

18.1 - 21.2

Sessagesima

- 56

dumenica

25.1 - 28.2

Quinquagesima

- 49

dumenica

1.2 - 7.3

Marti Grassu

- 47

marti

3.2. - 9.3

E Cennere

- 46

mercuri

4.2. – 10.3

Quaresima

- 42

dumenica

8.2 – 14.3

Riminiscere

- 35

dumenica

15.2 - 21.3

Oculi

- 28

dumenica

22.2 - 28.3

Mezaquaresima

- 24

ghjovi

26.2 – 1.4

Laetare

- 21

dumenica

1.3 - 4.4

A Passione

- 14

dumenica

8.3 – 11.4

L’Ulivu

- 7

dumenica

15.3 - 18.4

Venneri santu

- 2

venneri

20.3 - 23.4

Pasqua

0

dumenica

22.3 - 25.4

Quasimodo

+ 7

dumenica

29.3 – 2.5

Rogazioni

+ 36

luni

27.4 - 31.5

Ascensione

+ 39

ghjovi

30.4 – 3.6

Penticosti

+ 49

dumenica

10.5 - 13.6

Trinità

+ 56

dumenica

17.5 - 20.6

Corpu di Cristu

+ 60

ghjovi

21.5 - 24.6

 

Quattru tempure   I quattru mercuri chì venenu rispettivamente
Dopu E Cennere, E Penticosti, u 14 sittembre
è u 13 dicembre.
(*) Per l’annate bisestile, cresce d’un ghjornu e date chì venenu avanti à u primu marzu

 

14. A LETTERA DUMINICALE

A lettera duminicale hè una di e sette prime di u salteriu(A, B, C, D, E, F, G) scelta per ogni annu in raportu cù a prima dumenica è u capu d’annu.
Per un’annata micca bisestile, ci hè una lettera valevule tuttu l’annu :
a dumenica cada u 1u ghjennaghju, a lettera hè A
a dumenica cade u 2 ghjennaghju, a lettera hè B
a dumenica cade u 3 ghjennaghju, a lettera hè C
a dumenica cade u 4 ghjennaghju, a lettera hè D
a dumenica cade u 5 ghjennaghju, a lettera hè E
a dumenica cade u 6 ghjennaghju, a lettera hè F
a dumenica cade u 7 ghjennaghju, a lettera hè G

Per un’annata bisestile, a currispundenza chè no venimu di dà ùn hè valevule chè pè i primi dui mesi. Per l’altri 1à mesi, vale una seconda lettera.
G succede à A
A succede à B
B succede à C
C succede à D
D succede à E
E succede à F
F succede à G

LETTERA DUMINICALE

Date di a prima
Dumenica di l’annu

Annata micca bisestile

Annata bisestile

1 u ghjennaghu

AG

2

B

BA

3

C

CB

4

D

EC

5

E

ED

6

F

FE

7

G

GF

 

15. LETTERE DUMINICALE DI U CALINDARIU GREGURIANU

Annate

1582
à
1599

1600
2000
2400

1700
2100
2500

1800
2200
2600

1900
2300
2700

00

 

BA

C

E

G

01 29 57 85

F

G

B

D

F

02 30 58 86

E

F

A

C

E

03 31 59 87

D

E

G

B

D

04 32 60 88

CD

DC

FE

AG

CB

05 33 61 89

A

A

B

F

A

06 34 62 90

G

A

C

E

G

07 35 63 91

F

G

B

D

F

08 36 64 92

ED

FE

AG

CB

ED

09 37 65 93

C

D

F

A

C

10 38 66 94

B

C

E

G

B

11 39 67 95

A

B

D

F

A

12 40 68 96

GF

AG

CB

ED

GF

13 41 69 97

E

F

A

C

E

14 42 70 98

D

E

G

B

D

15 43 71 99

C

D

F

A

C

16 44 72

 

CB

ED

GF

BA

17 45 73

 

A

C

E

G

18 46 74

 

G

B

D

F

19 47 75

 

F

A

A

A

20 48 76

 

ED

GF

BA

DC

21 49 77

 

C

E

G

B

22 50 78

 

B

D

F

A

23 51 79

 

A

C

E

G

24 52 80

 

GF

BA

DC

FE

25 53 81

 

E

G

B

D

26 54 82

C

D

F

A

C

27 55 83

B

C

E

G

B

28 56 84

AG

BA

DC

FE

AG

 

16. CALINDARIU PERPETUU

Istu calindariu permette di sapè u ghjornu di a sittimana à una data qualunque di u calindariu gregurianu.
Basta à cunnosce a lettera duminicale. Issa lettera si trova à a pagina nanzu (arricurdatevi chì, per un’annata bisestile, ci sò duie lettere, a prima valevule per ghjennaghju è ferraghju, a seconda per l’altri doce mesi).

 

ghjenn.
uttobre

maghju

aostu

ferraghju
marzu
nuvembre

ghjugnu

sittembre
dicembre

aprile
lugliu

01 08 15 22 29

A

B

C

D

E

F

G

02 09 16 23 30

B

C

D

E

F

G

A

03 10 17 24 31

C

D

E

F

G

A

B

04 11 18 25

D

E

F

G

A

B

C

05 12 19 26

E

F

G

A

B

C

D

06 13 20 27

F

G

A

B

C

D

E

07 14 21 28

G

A

B

C

D

E

F

 

Cumu servesine ?
Esempiu : chì ghjornu era u 17 lugliu 1839 ?

A tavula di a pagina nanzu dice chì a lettera duminicale era. F.
Indì a culonna di u mese di lugliu, circhemu a lettera F.
In faccia, à manca, ci sò e date di e quattru dumeniche di u mese : 07, 14, 21, 28.

Sì u 14 era una dumenica, u 17 lugliu 1839 era un mercuri.

 

17. CALINDARIU RUMANU

U mese di dicembre 1991
-December-

Prima etima di u mese

Calindariu Gregurianu

Calindariu rumanu

Dumenica 1

Kalendae

Festume Fortunae
Muliebris

Luni 2

IV ante non.

 

Marti 3

III ante non.

 

Marcuri 4

Pridie non.

 

Ghjovi 5

NONAE

FAYNALIA

Venneri 6

VIII ante idus

 

Sabatu 7

VII ante idus

 

Dumenica 8

VI ante idus

 

 

Seconda etima di u mese

Calindariu Gregurianu

Calindariu rumanu

Luni 9

V ante Id.

 

Marti 10

IV ante Id.

 

Marcuri 11

III ante Id.

AGONALIA

Ghjovi 13

Pridie Idus

 

Venneri 13

IDVS

 

Sabatu 14

XIX ante Kal.

 

Dumenica 15

XVIII ante Kal.

CONSVALIA

 

Terza etima di u mese

Calindariu Gregurianu

Calindariu rumanu

Luni 16

XVII ante Kal.

 

Marti 17

XVI ante Kal.

Saturnalia (VII dies)

Marcuri 18

XV ante Kal.

 

Ghjovi 19

XIV ante Kal.

OPALIA

Venneri 20

XIII ante Kal.

 

Sabatu 21

XII ante Kal.

Angeroniae Festum

Dumenica 22

XI ante Kal.

 

 

Quarta etima

Calindariu Gregurianu

Calindariu rumanu

Luni 23

X ante Kal.

LARENTALIA

Marti 24

IX ante Kal.

 

Marcuri 25

VIII ante Kal.

Natalis Solis Invicti

Ghjovi 26

VII ante Kal.

 

Venneri 27

VI ante Kal.

 

Sabatu 28

V ante Kal.

 

Dumenica 29

IV ante Kal.

 

Luni 30

III ante Kal.

 

Marti 31

Pridie Kal.

 

 

 

 

II. CREDENZE NANT’À U FATTU DI A LUNA

Da longu tempu, in Corsica, simu stati avvezzi à testimunianze accertate di cose accadute o di fatti stalvati (1) chì no credimu senza dubiu alcunu. Ciò chì cuncerna a luna ghjè di issu pilame.
Parlendune, è in pettu à d’altri usi ghjuvevuli, sò cunvintu chì noi altri Corsi simu più cridanciuli (2) chè altrò. Ciò chì cuncorre à dacci d’istintu un certu « sumerinu » (3).
U fattu si sà, chì per tutta sterpa viva è altra robba o frutta di stantu cum’è di sopravita (4), l’isula sana, à populu fattu, ùn hà chè una voce : una luna, chì dice ? Aghjustemu per tramite (5) di e testimunianze, a longa racolta : « Chì prova crede, è chì ùn prova ùn crede ». Avendu fattu capu per quindi è quallandi, in chì manera occore st’unanima riscossa per trasmette a luna in tanti spavechji (6) aghju scupertu, o miraculi, una certa fede. À tal puntu chì nimu, di a ghjente campgnola quistiunata, ùn si face precurà, avanzendu prove è traprove chì ci hè vugliutu à stà à sente.
Eccuci un mazzulu di ste credenze :

 

1. E TREDICI LUNE O L’ANNATA TRACOLMA

A luna, ùn ci ne scurdemu, avia è hà sempre una maiò impurtanza per tutti i populi.
L’annata di luna tracolma, detta dinò di e « tredeci lune » o per dì megliu di e « tredeci lunare » (7), piglia un singulare inclacu.
L’antenati dicianu chì l’acqua è l’aria di issa annata custì eranu diviziose di strani (8) evenimenti o d’incredibili spavechji.
L’annu 1987 fu annata tracolma di lune. L’accaduti ? Boni è goffi… Stalvò bè, male è peghju… Allegrie è sciagure… L’omu hè scurdaghjolu quand’ellu ùn hè toccu !
Oghjeghjornu ùn si pensa più à issi gran mumenti chì a natura sceglie per stupì, impaurì, spaventà, rassegnà l’omi… U miraculu si hè spentu; ci hè tante maraviglie in voga… Si ne perde sennu è segnu, è i lunarii ùn si ne conta più.

1.stalvà : chì accade.
2.cridanciulu : di credenza facile, cun poca fede.
3.sumerinu : rigiru, arbitriu.
4.sopravita : indispensevule.
5.per tramite : per mezu, per via.
6.spavechju : cosa accaduta for di u cumunu, chì face riflette.
7.lunare : fr. « lunaison ».
8.stranu : fr. « insolite ».

 

2. U LIGNAME

In istu casu, ci vole à dilla, l’intima cunvinzione ci trascina à tutti conti à a menu fulighjinosa (1) di e credenze signalate. Per tutte e pievi, a regula sottintesa hè uguale. Si sprime in trè cummandamenti :
1. A luna ùn hà pesu (influenza) chè per ciò chì casca; vale à dì tagliera, putera, sbuchjera, squarcera, raschiera, insitera, tuttu caratterizatu pè u pezzu, chjucu o maiò, ch’omu zocca è stacca da a pianta.
2. Hè primurosu di sapè distingue ciò chì tene a fronda di ciò chì sfrasca; a pianta vivace da quella anninca (2).
3. A stazione spenta alligerisce (3) l’incalcu lunare ; vene à dì chì à legnu mortu, macaru pè a legna, « à chì pò taglià, tagli »; ma cù u legnu in suchju : « feghja a luna ».
Da sta regula prucede ciò chì segue, legge ad ùn francà, ed à guardà cum’è i venneri :
* Chì perde fronda (in l’annu), taglia à luna vechja.
* Chì tene fronda (in cuntinuu), taglia à luna nova.

Esempii di luna diritta (4) :
- Sfrondanu : quarciu, faiu, alzu, frassu è a più parte di l’alburame fruttiferu.
- Sempre in frasca : leccia, suvera, larice, tassu, pinu è a machja : scopa, albitru, lutarnu, lustincu… ma dinò limoni, aranci, alivi…
Da quì si pruvede (5) omu, à luna sperta (6) i lignami per piottuli, pali, subrusci, cantelli, travi, burdunali, stili è manichi, altri legni per fà coppie, cunceghji, arnesi, sculpelliti, legnu di bancu (7), stuvigliame di cantine ed attrazzi pasturini, vette, scoghje, ghjunchi per spurtellaghji è pastori.

1.fulighjinosa : fosca, pocu criduta.
2.anninca : fr. « annuelle »
3.alligerisce : allenà, sullevà.
4.luna diritta : indicata da a regula.
5.pruvede(si) : pensà nanzu.
6.sperta : stimata.
7.legnu di bancu : legnu d’opera, legnu per bancalaru.

À cuntraluna, s’ampara à so spesi : lignaghji imbuzimiti, stuvigli è mubilia tarlata (1), sulaghi è intravate ruinati, intavulati in pulvina…
Ancu i pilucchieri taglianu a ferla (2) à luna vechja, è u carbunaru ùn mischia quarciu è leccia, ceppu machjinu cù muzeru qualunque.
Per ùn avè surprese, l’artigianu, per legnu di bancu o d’intempiatura (3), tagliava à luna vechja di ghjennaghju. Tandu, piole è sigoni intrunavanu machje è valdi. Tandu ùn s’impachjava omu di u pruverbiu : « À luna tonda taglia ciò chì sfronda ».
À voi avà, secondu l’usu, u prufittu, l’interessu o u ghjuvore chì v’occorre, sceglite à prò vostru a luna di cuncertu (4).

 

3. L’ARBURAME

Si parla d’insetatura, putere è d’altre pratiche per intrattene l’alburatura.
Si taglianu l’insitaghjole (ochji o vette) d’alburatura o per insità maglioli à luna chì cunvene, infurzanendu (5) à bisognu sinu à l’insitera. Attenti : sempre chì sfronda, o nò !
A putera è a sghjambunera (6) per intrattene a pianta, si feghja (in più di a luna) u tempu chì face : d’invernu evità e ghjalature, è d’istatina e calurie.

 

4. U VIGNETU

S’infurzaneghjanu i maglioli à luna nova, ma si piantanu à luna vechja.
Si pota è s’inseta a vigna à luna di ghjennaghju, si u tempu si presta.

 

5. L’ORTAME

Un’ altra regula occore per pustimi (7) è ortaglia. Quì a regula feghja a frutta è nò a fronda.
- À u primu : a frutta sottutera : pone è caccià à luna vechja. Nè và cusì per aglii, cipolle, porri, bieteravane, pomi, ecc.
- À ambu : a frutta soprattera : pone è coglie à luna nova. Questu per fave, lupini, fasgioli, lentichje, ecc.
Si ritene macaru pè u pomu chì a punera o a caccera, s’ellu hè affittatu, inziccatu o rasciatu, ellu risana à luna vechja. À contraluna, a ferita face imputrichisce u pomu.

1.tarlata : legnu rosu da l’insetti è varmi da legnu.
2.ferla : pianta cunnisciuta. fr. « férule ».
3.intempiatura : legnu d’intittatura di case. fr. « charpente ».
4.cuncertu : altri criterii : legna à sulia : « focu vivu, legna à umbria : catosciu vivu ».
5.infurzanà : mette sottutera (fr. « mettre en jauge »).
6.sghjambunera : intrattenimentu di l’arburatura (fr. « élagage »).
7.pustimi : (fr. « plantation maraîchère »), legumi posti in l’ortu.

A frutta invernesca si coglie à luna alta, à l’entre di u vaghjime (1), ghjustu nanzu à a luna piena. Mele, pere è ancu pende (2) d’uva si tenenu megliu; ma d’altri criterii sò boni : lume, asciuttezza, situ temperatu cuntribuiscenu à una bona cunservazione.

 

6. U TERRAZZAME

Ancu a terra vive ! È ghjè cusì chì si capisce a pratica pasturile. Si riface a cuprenda di a capanna piaghjinca sempre à luna vechja : machja è terra, suveru è ligname di ghjineperu o d’ogliastru sò quì e sole materie aduprate.
In certi paesi vicinanti (Altiani per esempiu), l’ultime case à terrazza trafalanu (3). A terra rossa o sabione, per issa pratica, si cavava è si piugava (4) cù a luna à corna manca (luna vechja). Ma dinò quì, u tempu conta assai : sceglie piuttostu un ghjornu timperatu è umidognu. Per ùn avè crepule o zombe (5), terrazzà o piugà à luna in favore, ma senza ventera, calurie è acquazzoni.
Per fà o rifà astrachi (6) di capanne, ziglie di forni o fuconi, a mena (7) di a terra rossa hè fatta à luna vechja è cotta pian pianinu sinu à luna nova.                                              

 

7. U BESTIAME

À chì scumbulisce bestiame : pecuraghju, capraghju purcaghju, buiatterru ed ancu mulatteru, supranieghja u cumunu ind’e credenze sopra à a luna.
A soccita di e vaccine, a banda capruna, a reghja pruchereccia sò unicu capitale d’ognunu. Tene contu è allargà u so vivu cundiziuneghja a vita pasturina. Ciò chì aiuta hè bè : a luna vene, à chì a cunnosce, à u riscossu.
Nascite : l’eghji nati à luna nova sò miseri; nati à luna piena sò più grandi.
Allevu : à l’epuca di e sediere (o sedea), u pastore feghja a luna per mette beccu o muntone ind’è a banda. Ellu aspetta a luna pè a figliera, conta i g hjorni; ne sà, à pocu pressu, a data. Quì, a manera di fà si hè persa : ùn si dice più chè « quist’annu u lunariu di e nascite hè statu masciu o u lunariu hè femina… »  
Castrera : postu chì ciò chì casca hè vivu, si capitaglia (8) à luna vechja. Si face a castratura à stecchi (crudele pratica !) per pagani (9) è turini (ghjuvenchi). Hè indispensevule pè a salute di a bestia d’intraprende st’atroce faccenda cun tempi friddosi; si dice i ghjorni di cutrura : « Oghje hè tempu di castrera ».

1. vaghjime : l’autunnu.
2. pende : caspe d’uva appiccate per piccia per a cunservazione.
3. trafalà : sfundà (fr. « effondrer, écrouler »).
4. puigà : pistà a terra (fr. « damer »).
5. zombe : gunfiore, curnochjulu (fr. « boursouflure »).
6. astracu : terra battuta à piantarrenu.
7. mena : quì a terra minata à prupiziu.
8. capitaglia : castratura
9. i pagani : cavalline, sumerine è muligne. Tutte e fere ancu manse lentate à cappiulentu.

A castratura à l’inzicchera si praticheghja in tutta stagione, for di in i sulleoni (1). Muntoni è becchi sò castrati di vaghjime per fà castrati tintinnaghji. L’agnelli si castranu in Pasqua (sempre à luna vechja per sicuru) per l’allevu di muntunetti da macellu.

 

8. L’APE

L’assami si levanu pè u più à luna tonda. L’ape travaglianu più à menu secondu e fasi di a luna è di u tempu chì face.

 

9. I FUNGHI

À luna vechja di vaghjime, sì u tempu hè dolce è umidognu, si pò aspettà 12 à 15 ghjorni dopu (dunque à luna nova) à vede spuntà i buletri.

 

10. U PULLAME

Si pone a cioccia à luna nova, senza scurdassi di mette, indu u nidu, ovi à torlu maiò è… aghallati (2).

 

11. A GHJENTE

Dicenu chì, in certi casi, a luna impregna e donne… macaru sì a brama d’avè eredi hè cusì tamanta, è sì, à u so disperu, nunda si crea… Ella tandu tene più caru, beie acqua lustrale, prega ancu, per ghjunghjene à u scopu desiderevule. S’accerta dinò ch’è sì u primu partu s’infatta à luna in crescimentu, quellu chì succede subitu dopu è sopraghjunghje in listessu lunariu, u criaturu serà di sessu cuntrariu à u primu. Invece chì, sì u primu partu vene cù a luna in diminuzione, a nascita chì segue (sempre subitu dopu) sarebbe di listessu sessu… U pruverbiu, ellu assicura chì « I figlioli nascenu indu u quartu di luna ch’elli sò ingenerati ». Ma per sicuru, « U fà di a luna cambia l’estru di e donne ».
Nascite : Frà l’ultimu quartu è a luna nova (ciò chì hè spessu accertatu).
Angosce : A luna dà infrussu è cambia l’estru cum’ellu si dice. Pè e femine si pò capì : l’urdinariu dunninu hè bellu ch’è bè affunatu à u ciclu lunare.
Calende (3) : U dettu « Cunnosce patta è calende » (u contu di e calende) si dicia di certe donne chì cuglianu i parti. Quandu una donna avia u dubitu - o u penseru - d’esse incinta, secondu a luna è l’ultime regule, si facia u contu di e lune : nove lunarii à luna crescente, dece à luna scema. Era cusì tandu.

1.sulleoni : calurie à l’entre d’agostu.
2.aghjallà : impregnà, fecundà.
3.calende : fr. « calcul de la période fertile des femmes selon la lunaison ». Si dicia « fassi leghje e calende », (fr. « faire évaluer la date probable de l’accouchement »).

Ma per ingollesi (1) tutti i detti sopra à st’affare di l’estru dunninu « bisogna à nasce à bona luna » cum’ellu dice u dettu.
Anzora si parlava d’inghjustratura (2) per robba è vivu… Tuttu questu si pò appilicà (3) à nostru genere… Ingeniu o divertimentu ? Avertimenti signorsi ! O zitelli, attenti à sbaglii malcapiti : ùn s’accenna luna cun donne sfigliulate, nè mancu si palesa sciocca allunatica (4), o chì tal pianta vene infruttifera, tal alburu infertilisce, è Diu vi guardi d’ammintà razza muligna (5).
Cunvene piuttostu, sì u sangue bolle ind’è e vostre vene, chì vo siate in tichju, ed ancu in estru, di mette à la prova ste strane, tenaci è misteriose credanze.
Per sicuru, ste vane parapattule (6) seranu impinnate indarnu (7) perchè oghje a pillula ùn hè più tant’amara.
Ella acconcia o sconcia voglie omesche è brame (8) dunnesche.

 

12. L’OVU DI L’ASCENSIONE

Eccuti un’altra festa sottumessa à u contu lunare è custretta à a regula di i ghjorni pasqualecci.
Issu ghjornu custì, « mancu l’acellu esce da u nidu » è « a ghjallina ùn volta nidicale ». Cusì si dice.
A tradizione vole chì l’ovu fattu issu ghjornu s’alloca ind’è un scagnu o scanceria; s’allata è non si piatta. Ellu serà spostu o manighjatu; hà un maravigliosu è miraculosu pudere. Ellu franca, spanna, salva da annoii, danni, disgrazie, malatie, pene, malanni, suffrimenti, timpurali, diluii, annigamenti, perdizioni è terramoti, incendii ed altri castichi o calamitai.

1. ingolle : esse troppu credanciulu (s. fig.)
2. inghjustrà : fecundà, rende fertile.
3. appillicà : appiccià, applicà.
4. lunatica : sterile, femmina sterile di l’animali (fr. « brehaigne »). Vucabulu disprezzante adupratu per e donne : allunaticà : vene infertile.
5. razza muligna : si dice di e donne sterile (disprezzante).
6. parapattule : parole di pocu ghjudiziu.
7. indarnu o indernu : in vanu, senza utilitai.
8. brame : forte voglie, inviglia, parlendu di sessu; sti vucabuli sinonimi : inviglia, viglia, tichju, brama, estru, vanu criscendu.

Messu nantu à a techja di u purtellu, ellu scorta u pellegrinu, schisgia a saetta, scugnura gattivi stinti. U so chjaroppulu (1) ghjittatu ind’è u focu smatta l’incendii di l’annu.
Usanze è credenza antichissime, chì a ghjesgia face nice (2) di ùn vede. Ovu, da duve ci ghjunghji ? Da Troia ? da issi vechji populi venuti da mare indà ? Chì la sà ?
Issu ghjornu, u pastore ùn salisce a frutta (casgiu è brocciu). S’ellu caghja a matinata (3) u furmagliu s’aghjentilisce (4) cun poca cura. Stu pruduttu serà l’offerta di a « razione » (5) di u tintu pasturellu chì si valerà un castratu tintinnaghju.

 

13. L’ACQUA DI E TREDECI O DI TUTTE E LUNE

Quandu tredeci lunarii accolmanu l’annu (6), si rimenta omu « l’acqua di e tredeci lune ».
Per mio contu, aghju cercu è trovu sta strasurdinaria ma naturale acqua chì spanna è megliura. Ella, nè corre nè sorge ; ùn ci hè nè surgente, nè ochjanile (7). S’agisce di un ricogliu piuvanu d’acqua stagna (8), ma beievule. Si trova in certi scoglii cuppulosi (9), veri scherzi di a natura chjamati « tafoni » o « caravoni » (10). In istu casu, a ciottula (11) nantu a petra pare para; ma innalpellita hè d’accessu più o menu comudu.
Da custì ùn si scopre chè u celente.

1. chjaroppulu : chjoppula di l’ovu
2. fà nice : (fr. « faire semblant »). Sensu propriu : evità.
3. a matinata : si dice di u latte muntu ind’è u ghjornu.
4. aghjentillisce : custudisce bè (fr. « affiner »).
5. Razione : sfurmazione di « rogazione è orazione » : preghera chì dumanda à u Supranu (Diu) aiutu è benedizzione sopra à frutta è robba viva. L’animale sceltu per offrenda purtava a « razione ». (fr. « amulette).
6. stu fattu si hè avveratu (verificatu) indu u 1979, annata di 13 lunarii.
7. ochjanile : acqua freatica chì esce in parechji sboleri.
8. stagna : acqua chì ùn corre.
9. cuppulosi : coppulu, scavazione in forma di nidu.
10. caravoni : tafoni; nome ritenutu da i geografichi pè e tozze (sciappali) caravunate.
11. ciottula : dinò tafone cum’è u coppulu ma più chjucu; conca.

L’acqua piuvana s’arricoglie è ristagna anni è anni, arrughjulendu (1) o bassiendu, senza mai disciuvassi (2).
Ella si mantene linda è fresca senza turbidume nè sisi (3) particulari. Solu un miseru fundigliu (4) si crea, po si strughje cert’anni.

Sti coppuli pieni d’acqua sò chjamati « pile » (5) da u cumunu. I pastori ne cunnoscenu u situ; assiccagnati ci si dissetanu. À u vaghjime, à l’impiaghjata, u pastore viota è pulisce ogni pila per ritruvalla torna rughjula à a muntagnata è beieci à surpu (6)
Si distingue a pila piena secondu a stagione, da quella piena di cuntinuu, è posta in situ di un’alluppicante (7) beltà. In stu casu, a pila piglia nome « d’acqua di e tredeci lune ». Tutta a cumunità ne cunnosce u locu, a strada, è u ghjornu signalatu (8).
St’acqua famosa, vera acqua lustrale (9), hè mintuata da tutti : acqua falata da u celente, schietta di prufanu (10), altru chè aria spurgulata (11), ragi di sole, scatinimi di saette è allosini (12), cinnerume (13) cosmicu, manna è prucaccia (14) di e cennulute (15) stelle.
« L’omu penserosu hè spessu ghjudiziosu », dice u pruverbiu… Penserosu è tremulu dinanzu à Pedinella (16) chì si spechja in stu pozzu impulpitratu.
Ghjudiziu chì l’omu trasente è travede tandu in fede salvatrice.
Si tocca quì à i fundamenti di u spiritu umanu. A credenza -ognunu ghjà a soia -ciò chì scumparte. A credenza in qualcosa basta per rende pietosu l’unu, spenghje gattivi stinti à l’altru, fà corre u pellegrinu ancu scalzu, rinvivisce l’addisperatu, teme o casticà u sceleratu, dà spiritu à u sdicciatu, fà nasce rulle, guerre è disgrazie, o dà fede à chì non hà, dà stumachicciu (17) à u vigliaccu.

1. arrughjulà : piena à sbarsera.
2. disciuvà : asciuvà, siccà.
3. sisu : gustu, savore piuttostu schivosu, particulare.
4. fundigliu : depositu, funderecciu.
5. pile : altri sensi : si dice pilacu di padula (sempre per pozzu pocu largu ma fundiu).
6. à surpu : beie à ciaffu, à buinu.
7. alluppicante : da allubiu : chì stupisce (quì di bellezza).
8. ghjornu signalatu : mintuatu; ind’a cuntrata u 12 maghju si cugliva l’acqua è, messa in ampulina, si purtava ancu à a messa à l’appiattu di u prete.
9. lustrale : chì purificheghja.
10. prufanu : ind’è u sensu sputicu di purezza (fr. « pollution »).
11. sporgulu : puru, schiettu.
12. allosinu : accendita senza tonu.
13. cinnerume : pulvina celesta, cennera o manna miraculosa.
14. prucaccia : pruvidenza. Si pensa à a mentalità di l’antenati.
15. cennulute : fr. « clignotantes ».
16. Pedinella : a morte, chjamata ancu Falcina.
17. stumachicciu : curaggiu.

 

14. GHJUVORE È ADOPRU DI L’ACQUA DI TUTTE E LUNE

Si ne ampara tutti i ghjorni. Eccune l’impieghi stabiliti i più intesi. Ma ci ne hè d’altri per sicuru.

* BAGNIZIMI È IMPIASTRI

Cù acqua sola :
(intepidita à u sole) per stughjà è risanà piaghe è ferite, squarciature, spellature, scughjature, brusgiature, svugliture, aghjumpature è maccature, bagni d’ochji infiammati o susochji (1).
Quì impiastri di piante sbrumulate po minate incù l’acqua : per strughje e rugule (2), fà maturà brisgioli, iincappucciature è altre mughe ingattivite, pugniture d’ape, vespe è altri terrantuli [ci serebbe sopra à ste piante benefici studii à fà, o à cuntinuà postu chì d’altri l’anu intrepresi].

Acqua beitoghja :
- à beie à dissitera per purgà (3) u corpu è spurgulà (4) u spiritu.
- à beie à picculu surpu (5) à tuttora for di i pasti, per malatie cum’è pedagra (6) o petra.
- à beie à candella : per frebbi di stagioni, malatie croniche, asima (8).
- à beie calda cù mele o latte per catarru è tossa canerchja (9)

Acqua à buccellà :
per infiammazioni di gola, nasu o bocca, mal d’unghjìe (10).

1. susochji : (fr. « orgelets »).
2. rugule o purrioni : (fr. « verrues »).
3. purgà (fr. « purger »). Fà e so tempere : dighjunà à u principiu d’ogni stagione…
4. spurgulà : fr. « purifier ».
5. surpu : fr. « gorgée ».
6. pedagra : fr. « la goutte ».
7. terizia : fr. « jaunisse ».
8. asima : fr. « asthme et autres allergies ». Sin. Ansciu cortu.
9. canerghja : fr. « tenace ».
10. unghjìe : fr. « gencives ». Ùn cunfonde cù unghje (« ongles »).

Acqua per tisana :
l’acqua stimperata (ùn deve bolle), cun tutte piante à prupiziu.

Acqua lustrale (1) :
per asperginà piantine, cumbatte infrussu o bruchi di piante è pustimi. È, ciò chì hè veru, per battizà criaturi in perdizione. St’acqua hè asperginata cun preghere : stu battezimu « ad acqua » hè chjamatu « culegiasticu » da i cleri.

Ste medicature, finte o nò, sò cum’è i refici (2) ordunati ancu oghje da i duttori (chjamati « placebo »). Sì l’ammalatu ci crede ne pò guarì ancu s’ella hè acqua rundana (3), o acqua grondana (4).

In tempi di male d’appicciu (5), o sì qualchì pesta sterpa paesi sani, u campagnolu beie l’acqua di e tredeci lune senz’altru. Questu hè un fattu stalvatu (si pò accertà) in u 1918 quandu a frebba spagnola (6) scumpiì i nostri paesi (si sà chì morse ghjente quantu ne cascò in guerra). Certe famiglie chì beiinu st’acqua funu risparmiate da l’influenza chì curria.
Si capisce avà perchè l’usu è a credenza di l’acqua di e tredeci lune hè un assignalatu (7) esempiu di ghjuvore duve l’omu sorte di u logicu mottu « l’acqua hè acqua », per ritruvassine mischinellu (8) ind’è stu stranu è maestosu mondu.

 

15. MANCAMENTI, SGUASTI, DANNI CUNTRAVENUTI PER CAUSA DI LUNARII NUCIVI

a. LIGNAME, ALBURAME È PIANTERE
Senza troppu ripeteci, è per sente dì, i preghjudizii cagiunati per sbaglii for di stagione, à cuntraluna, sò innumerevuli. A voce pupulana abbonda indu u sensu trasmessu per pratica è regula.

1. lustrale : benedetta.
2. refice : fr. « ordonnance ».
3. rundana : fr. « de gouttière ».
4. grondana : fr. « de lessive ».
5. appicciu o appigliu : fr. « contagione. Epidémie ».
6. frebba spagnola : « épidémie de grippe qui fit de nombreuses victimes ».
7. assignalatu : singulare (fr. « hors du commun »).
8. mischinu : fr. « humble, modeste.

Quale ùn hà intesu parlà di legnu tarlatu, di tavuloni inguacerbiti, di travi storti, di legne chì ùn brusgianu… per avè fallitu à l’usi. Ùn si parla dinò d’alburi « à cipolla » (1) chì vi crepanu l’ochji.
Sì a divizia ùn noce, ella ùn si face per casu (2). U sprucedatu (3) ne paga prestu u costu à so spesi.

b. BESTIAME È CARNUGLIU
Certi pastori mettenu a luna in voga per sediere (4). Queste for di stagione facenu ortisce (5). À a figliera u pruduttu hè di pocu fiatu, è u latte di resita minima. L’animale, d’istintu, amenda (6) sti scherzi, à a figliera, cum’ellu si hè dettu. Per a cavallina, si feghja a luna vechja sittembrina : a ghjumenta dissegna (7). Tandu hè omu sicuri di ùn scapità; u pulletru hè sicuru.
In tutti st’affari u pastore chì hà mansu (8) in pagliaghju è reghjone à a larga, ùn mette in contu a luna !
Per u purcinu (carne di pruvista) à chì ùn feghja a luna (vechja), u tempu chì face è, chì ùn hà bon pulzatore, si mette à gattivi risichi. Ancu u pastore digià in piaghja, tomba à u paese (9) per insaccà (10). A regula hè più severa (11) pè e femine.
Ùn fà riverenza à u principiu, si pone omu à prubabili avarie, sguttature di prisutti, salami frolli o rancichi à ghjittà.
Pè a misgiccia (12) (manera di custudisce a carne chì si hè spapersa), a capra (dopu a sparizione di e mufre) era tomba ad occasione (capre lunatiche, moncule, sciocche impiccate). A so carne savurita è sana era innariulata (13) (dopu spezzata) ancu senza fumicheghju à a catena di u fucone.

1. à cipolla : gunfiore di u fustu, per causa d’insitera difettuosa…
2. per casu : à l’azardu.
3. sprucedatu : senza principii.
4. sediere : (fr. « période d’accouplement »). Ùn cunfonde cun « sighere o siere » (fr. « moissons »).
5. ortisce : fr. « avorter ».
6. amendà : currege, accurtà o allungà u partu senza ortisce o scuncià.
7. dissegnà : segnu, vistu à l’ochju, di a « natura » di a fera chì hè pregna è pronta à figlià.
8. mansu : furraghju, misticciu, castagne o fenu.
9. guasi tutti à ped’i monti, à media altura.
10. insaccà : fr. « charcuter ».
11. severa : fr. « strict ».
12. misgiccia : carne salita, po affumicata (fr. « boucannée).
13. innariulà : azzingà à l’asta di a rata o assulià pè i tempi di tramuntana.

c. ATTRAZZI DI BUIATTERI
U buiatteru hè attenti per zuccà i legni di u so urdignu (1) : ch’ellu si agisci di cunceghju (2), coppia, stavelli, prufilu, cosce o alette d’aratu, partica (3) d’urdignu. À l’attrachjata (4) primurosu di piattà a vomera (5) farramentu scarsu) da i scornaboii (6) è u triscamu da topi è volpi; piattatella currente : u cornu vaccinu.
U triscanu, picculu necessariu in forma di pastughjola (anelli, si devia, à tutti conti, tenelu in bonu : sinnò cumu assicurà partica è coppia ?
Per ùn dannificallu à a fattura, è perdene tempu indarnu à u lavoru, ci era sempre un triscamu in soprappiù. Eccu i diversi triscami :
- di lutarnu : alburellu soprappiazza tagliatu à luna nova;
- di triscia di vigna salvatica (zumpina) à luna vechja;
- di rustu di lamaghja : à luna vechja, dopu esse statu abbrustulitu po atturcinatu.
- u curone : fattu di coghju crudu (crudicciu) di cavallina, pagana o turina, squarciatu (7) nantu à un animale mortu, da capu à coda, seguitendu u filu di u spinu. Stu ligame, atturcinatu è siccatu, umbulisce (8) à l’approdu senza camusgiature (9); s’ellu ùn hè accunciatu (10) à luna vechja, ellu strappa o strunchizzuleghja (11).
Ma i boii d’oghje ùn sò più di sti cughjimi.

d. ABITICULI PIAGHJINCHI
A capanna piaghjinca, oramai svanita (12), era un capilavoru pasturile di risparmiu fattu cun materie chjappe soprappiazza. Abiticulu ascosu è sanu, duve u pastore truvava, cù a so famiglia, cunfortu è benistà;

1. urdignu : (fr. « outil, engin, mais aussi araire antique »).
2. cunceghju : altru nome di l’aratu.
3. partica o bura di l’aratu (fr. âge ou timon »).
4. attrachjata : (fr. « fin de journée).
5. vomera o omerale : (fr. « soc »).
6. scornaboii : i ladri (cum’è u ventu friddosu).
7. squarcià : (fr. « écorcher »).
8. umbulì : (fr. « assouplir »).
9. camusgià : (fr. « peaufiner »).
10. accuncià : (fr. « réparer »).
11. strunchizzulà : (fr. « briser en menus morceaux »).
12. svanita : sparita : (fr. « désuétude »).

Pensenduci si capisce in quelli tempi di padule, pantane (1) è zarapicchi. Ùn sò micca megliu e casittacce cuparte di lama (2) fattesi da un pezzu di tempu è rese ascose è abitevule à caru prezzu.

A capanna terrazzata o piugata cun ventere, acquazzioni o sole, è à luna cuntraria, hè gazita (3) sinnò à rifassi. À chì inforca (4) d’alzu à contraluna sbirba (5) in l’annu s’ellu ùn trova a capanna trafalata à l’impiaghjata.
A regula di a luna ùn deve esse trasgradita per sti principali affari.

A sepa (6) di mandrie è chjostri, u retalu (7) di u chjostru (8) s’ammullizzeghja (9) à luna nova, sinnò a scopa scuzzuleghja è ritene u crosciu di l’eghji (10), l’agnellu seguita a pecura. I zichini tenuti ind’è un chjostru sudicciosu vanu à malavia. A paratina (11) di morta deve esse tagliata à luna nova per ùn esse prestu lecca (12).

e. U TEMPU CHÌ FACE
Si dice « chì sà mirà (13) à luna, induvina tempu ». Avale si dicerebbe « pruvede » u tempu… Cumu truvà sti segni o indizii di bel tempu, d’acqua, di ventera o di nivone ?
- u chjarchju (14) di a luna face rompe u tempu s’ellu si allarga.
- u culor di luna : cennerinu, grisgioniu, biancastru, dice, secondu u casu, sì u tempu s’imbrutta o s’ellu s’acconcia, macaru à u primu è l’ultimu quartu.
- A luna rossa (sempre dopu Pasqua, à luna vechja), ella ghjetta l’ultime ghjelure chì arrustenu e cacce chì sbuccianu.
- U « cambiar di luna » hè sempre ammentuatu per rumpere di tempu. Ellu acconcia o puru socncia, si dice.
U pastore hà in più di a mira lunare quella di u so vivu; l’animale induvina u tempu è u bon pastore ne tene contu.

1. pantana : padula di stagione.
2. lama : fr. « tôle (ondulée) ».
3. gazita : travagliu cumprumessu.
4. forche : (fr. « bois fourchu servant de pilier et supportant le toit »).
5. sbirbà : (fr. « déguerpir »).
6. sepa : chjudenda di machja intricciata.
7. retalu : parenda in sepa di u chjostru duve sughjenu i zichini.
8. chjostru, dettu ancu sarcone : abiticulu per eghji; ùn cunfonde cù chjostra = mandria, mandriale.
9. ammullizzà : (fr. dresser une litière fixe en bruyère » (scopa fiuminile è nò feminile).
10. eghju : termine sinonimu di zichinu (stu termine hè grecu sputicu).
11. paratina : facciata di a capanna fatta in sepa fine (per distinguela di a capanna fatta à loghja).
12. lecca (fr. « fichue »).
13. mirà : circà… fighjà bè… (fr. « scruter »).
14. chjarchju di luna : alone lattighjinosu (fr. « halo »). Sinonimi : luna achjarchjulata o accinnerata o chjarine di a luna. Dettu : « Pè luna achjarchjuata, ùn zuccà legna assunchjulata » (fr. « Si la lune a le halo, ne débite pas de bois vert »).

 

 

III. TOPONOMASTICA

Si tratta quì di nomi di lochi, lucali, cuntralte, perviate, rughjoni o pricoghji chì si riferiscenu à a luna, cum’è : « Petra à l’acqua à a luna », in Cambia; « Teghja à a luna » : nome di pila in a muntagna venachese ; « Casaluna » : fiumicellu trutaghju di E Vallerustie chì si lampa in Golu; « Teppa à a Petra Luna » : lucale di e Valle di Rustinu; « E Lunarie » : cumunanze (1) buzinche in territoriu tallunincu; è d’altri, s’omu cerca.
- « Pichjaluna » in Corti; « I Lunelli », pughjolu in partina di u Pedicurtacciu; « A Luna » in Moltifau; « E Lunelle » accantu à Amaghju (vicinu à Torbia, campu di corse)…

 

 

IV. VUCABULARIU, SPRESSIONI MOTTI, DETTI È PRUVERBII

A parolla « luna » entre in parechji vucali, motti, detti è pruverbii latini è per logicu indu e lingue derivate (2) senza stravià nè strambià d’un scumessu (3). Ùn parlemu dunque quì di termini corsi, ma di tradizione rumana antica.
. A luna atteppa, alza, fala cresce, cambia, ciotta, attonda.
. Luna tonda, piena, alta, in falata, in cullata, nova, vechja, rossa, à corpu in sù, à corpu in ghjò, criscente, à falce, pichjata (fr. « vérolée, tâchetée »), scema (fr. « en déclin »)

1. cumunanze (fr. « indivision communautaire de « pieve » ou de commune »).
2. lingue derivate da u latinu : ci ne hè più chè omu ùn crede.
3. sensu fermatu tale è quale si pò dì (fr. « sans dévier, ni contresens »).

. Schisgiu o avvicinamentu (fr. « rapprochement ») di una stella, di tal pianeta cù a luna.
. Ticciu, a crucetta, o intuppu (fr. « conjonction lune-planète »). Si dice ancu : a luna inghjotte.
. Scartucù stella, pianeta (fr. « éloignement »).
. Mezaluna (1 . demi-lune ; 2. Table ronde en forme de deux demi-lunes).
. U trinchettu di a luna (fr. « la corne de la lune »).
. Luna spenta (fr. « nuit sans lune »).
. Quarterone o luna in quartu : (fr. « quartier de lune »).
. Lunula, n.f. : fibbia di scarpu dunninu.
. Lunucula, n.f. : (fr. « lunule de l’ongle »).
. Allunaticà : (fr. « devenir stérile »).
. Quintadecima, n.f. : (fr. « pleine lune »).
. Chjarantana, n.f. (fr. « splendeur de la plein lune »).
. Lacrime di luna (1)
. Stralunà : (1. « Planter à lune contraire »; 2. « Regarder en tous sens »; 3. « Rouler des yeux : par crainte, peur, colère, douleur »).
. Cunnosce u tempu di a luna : (fr. « connaître l’âge de la lune »).
. Passanu e lune (fr. « les mois s’écoulent »).
. Ughjulà à a luna machjata.
. Chjar di luna : luce di u sole, chì a luna, cum’è un spechju, lampa nantu à a terra.
. À lucenda di luna : à chjar di luna.
. Dorme à u chjar di luna : dorme fora, à u celente.
. Face a luna : hè luna nova.
. Luna rossa : luna dopu Pasqua, mezu à u 5 aprile è u 6 maghju, causa di ventu, di freddu, di ghjelu.
. Luna di beccazza : piena luna d’uttobre, quandu ellu cumencia à fà u freddu, è ch’elle ghjunghjenu e beccazze.
. Luna duminichina : luna chì face in dumenica, è chì ghjè di gattivu auguriu.
. Avè l’età di a luna : esse un vechjacone.
. Parlà di e vechje lune : parlà di i tempi andati.
. Raghjunghje e vechje lune : imbambuccì, o more.
. Luna di mele : primu tempu dopu u matrimoniu.
. Luna russiccia : indì u matrimoniu, tempu di e litiche.
. Faccia à luna o faccia di luna piena : faccia tonda, maffiuta.
. Culor di luna : culore palitu.

1. Si chjamanu cusì e « grazie » o filucenti quandu elle sfilanu à lucenda di lune (fr. « étoile filante »)

. Dumandà a luna : dumandà l’impussibile.
. Prumette a luna : fà prumesse chì ùn si ponu tene.
. Abbaghjà à a luna : gridà contru à qualchidunu senza nuceli.
. Fà un frisgiu, o un tufone, à a luna : mette un pernu, o un porru, indebitassi, fà bancarotta.
. Esse tagliatu à bona luna : esse in salute, esse furzutu.
. Esse di bona luna : esse amabile.
. Esse di gattiva luna : esse azezu.
. Esse fattu à luna : esse fattu à estri.
. Cambià luna : cambià di parè.
. Esse natu à bona luna : esse dicciosu.
. Avè a so luna, avè u so quartu di luna in capu : esse mezu mattu.
. Vulè piglià a luna cù i denti : vulè fà l’impussibile.
. À ogni fà di luna : di tantu in tantu.
. Da morta luna : dipoi un pezzu.
. Fà vede a luna indì u pozzu, indì u stagnone : fà crede cose marvigliose, chì ùn esistenu.
. Mirà a luna cum’è i Turchi (1)
. Esse boia cum’è a luna : esse traditore.
. Mustrà a so luna : pè un omu mustrà u so daretu; pè una donna mustra altru restu.
. Avè l’ochju lunaticu : torbidu… À chì vole bella furtuna, nasca bastardu è à bona luna.- Chì s’addurmenta à lucenda di luna, si disceta cù e carne maccate.- À chì vechja à a luna, dorme à u sole.- Ùn face bè nè male u cambià di lunasopra à e donne, ghjacchè lunatiche sò tuttu l’annu.- Luna in bilancia, barra a barca.- À luna vechja, mascicci, à luna nova, femine.- Chì vole un bellu agliaghju, piantalu à luna vechja di ghjennaghju.- Hè megliu una pruvincia in ruvina, chè una luna sabbatina.- Caccianinchi (o Verdigiani) cercanu a luna indì u pozzu.- Muna ! Muna ! soga ùn ci esce u sole è a luna.- Zoza di mala furtuna : d’invernu mai sole, d’estate mai luna.

Simu per fine di stu mazzulu di credenze sopra à a luna, colte ind’è a cuntrata a decata scorsa di u 70.
A cerca cuntinua.

1.Turchi : in Corsica ùn si cunnuscia u termine « arabu », ma solamente : turcu o barbarescu.

À d’altri di prulunganne a nota (1) ind’è i so reghjoni rispettivi. Ghjè un affare à fassi. Perchè usanze, credenze è lingua sò anima di u populu, è per noi ghjuvelli chì incimentanu (2) u fiatu è u carattere specificu di a sterpa (3).
Sta durata (4) di u tramachju latinu (5) à tramezu à a parlata nostra, ferma pè u bè o pè u peghju, a teghja chì asconde o u lacciu chì affoa (6).
È quì « ne chjodu il fogliu » perchè chjuchi è maiò senza « caghjalle in l’acqua » (7) continu sempre à veghja l’antica strufulata :

« Tantu di calenda
È tantu di patta
Cù die à faccenda
Eccut’a luna fatta ».

Nota : Tuttu l’inseme latinu cunserva vistighe di l’usi rumani. Per prova, ciò ch’ellu ne dice un scrivanu di i Campagnoli di l’attuale Rumania :
« Les paysans sèment à la nouvelle lune, mais ils taillent les arbres à la lune décroissante, afin de ne pas rompre un organisme vivant quand les forces sont en train de croître ».
(Mircea ELIADE, « Traité d’histoire des religions », Chap. IX, « Agriculture et les rites de la fertilité », Payot, Paris 1948).

1. nota : listinu di ricerche.
2. incimentà : (fr. raffermir, sertir, exacerber).
3. sterpa : cumunità senz’alcun idea di razzinu.
4. durata : (fr. perrenité).
5. tramachju : (fr. tramail).
6. affuà : suffucà.
7. caghjalle in l’acqua : cuntà ciò ch’ùn s’hè vistu nè toccu. Cose inventate.

 

 

V. TESTIMUNIANZE

Listinu di i cunsapevuli (1) :
. CHIARELLI Agnula Catalina, mio zia.
. CASANOVA Francescu Ghjuvanni, 78 anni.
. CASANOVA Ghjuvanni Francescu, 81 annu.
. CASANOVA Ghjan Matteu, 74 anni.
. BERNARDINI Antonmaria, 77 anni.
. FABIANI Parigi, 76 anni.
. RISTORI Ghjiseppu Antone, 73 anni
. GIORGETTI Petru, 64 anni.
. CASANOVA Dumenicu.
. GAMBINI Ghjiseppu Antone, 62 anni.
. VINCENSINI Vincente, 62 anni.
. CHIAVALDINI Matteu, 72 anni.
. GALEAZZI Mauriziu (2)

 

22.XII.1979
Infurmatore : CASANOVA Francescu, Ghjuvanni, 78 a.

A luna aiuta ancu ella u poveru omu quandu ellu pensa à ella, sinnò li và à cuntrariu è ne paga e spesi.
Allora e parolle induve a luna si sprime, beh !… ci hè a luna nova, vechja (piena o tonda), a corna di a luna, a falce di a luna, u lunariu. Ci hè d’esse bè o mal lunatu. Ci hè a bona o gattiva luna. Ci hè a lunucula, a luna rossa, u chjar di luna, u lucendiluna. Ci hè u fà da a luna, a luna ch’infatta. Si pò esse fattu à luna (à estri, si dice dinò). Ci hè a luna indu u pozzu (vai à chjappalla !). Ci hè dinò di vulè piglià a luna cù i denti. Ci hè a capra lunatica è quella chì allunatica.

1. etai infattate l’annate di a cerca : 1979
2. per ciò chì cuncerna buiatteri è capanne.

Ci hè l’acqua di tutte e lune è tante altre spressioni, detti, motti è pruverbii :
« chjarchju di luna ».
Luna in dumenica : tempacciu chì vene. Ci era ancu un ghjocu, spezia di somma di u topu. Si saltava u zitellu inghjumpatu senza fà cascà a berretta, dicendu :
« stà sottu o cumpà chì luce a luna insù ».
Eiu sò statu pastore sinu à trenta anni circa. Da chjucu, à iss’etai sò natu si pò dì indì e capanne piaghjinche.
Iè, n’aghju fattu parechje capanne : si fighjava a luna pè a terra di a cuprenda, a machja di a paratina, di e sepe di chjostri, retali, mandrie… A regula hè semplice : ciò chì tene a fronda è ciò chì lenta a fronda.
A frasca ? Per mè, pastore, ghjè u fugliame tagliatu per dà u magnume à l’animali.
Per l’animali si feghja a luna quandu elli si sedenu : si contanu i mesi, 5 mesi per pecurame è caprunu, 9 per vaccine. Ma attenti ! per u fà di a luna, l’animale avanza a figliera o a rincula.
Pè donne dinò a luna hà un pesu. Elle a sanu; a regula di a luna è quella di a femina, s’accoppianu si sà…
Pè a carne d’asta (chì s’appende à l’asta), purcinu o misgiccia, si tomba à luna vechja, soprattuttu sì l’animale hè femina.
Ciò ch’hè sopr’à luna ? Cum’è tù veni di dilla per ligname, pustimi è tuttu ciò chì ci si raporta, a regula hè chjara è di corte parolle :
Ciò chì sfronda è dà fruttu sottuterra, a luna cummanda quand’ella hè vechja, si dice ancu à falcinu o corna à manca.
Ciò chì tene a frasca è dà fruttu sopr’à a terra, a luna cummanda quandu ella hè nova. Tuttu questu per ciò chì casca (legnu, fruttu, ecc.).
Per l’animali si pensa à issa regula : ciò chì casca. Per esempiu pè a castrera (quì qualcosa casca… è si sà di chè). Ella si face à luna vechja. Per contu, indu a castrera à capivoglie, si feghja piuttostu a cumudità. Esempiu : si castranu l’agnelli pè fanne muntunetti cù a luna vechja di Pasqua (hè sempre luna vechja in Pasqua), d’invernu cù tempi freddi, si castra tori è pagani (vede u pruverbiu).

 

23.XII.1979
Infurmatore : CASANOVA Ghjan Matteu, 74 a.

Iè, credu ind’a luna per parechje ragiò.
Tenì, avà chì si piantanu l’aglii; eu facciu attenzione cù i scherigiuli, i spechju sempre à luna vechja. Tandu si ponu piantà ancu à luna nova… S’omu i sgranella à luna nova, u « germe » (a cacciatura) ancu s’ella impiglia ferà infracicà a pianta.
Parlendu sempre di l’aglii, a caccera si face ancu ella à luna vechja.
Per l’alburature è l’ortulame hè cum’è tù veni di spiegà.
Avà pè i pali, s’elli sò di machja (scopa, arbitru) o di caracutu, si taglianu à luna nova; ma ciò chì sfronda si taglia sempre à luna vechja (frassu, agherognu,…).
Aghju avutu ancu eu una vigna. Insitava è putava à luna vechja… À luna nova, l’insitaghjola si dissuchja, è s’ella piglia ùn face nunda di bè. Prova cù u chjarasgiu è vederai a cipolla ch’ellu face !…
Postu ch’ellu si parla di machja, saperai chì i pastori ne tenenu contu ancu per fà capanne piaghjinche.
Pè e capanne dette à quattru forche (s’ellu si pò d’ogliastru) u muchju pampanutu pè a cuprenda era sdiradicatu à luna nova; a terra rossa ella dinò scassata è piugata à luna vechja (cù tempi dolci); a paratina (u davanti in sepa) era fatta in intreccime di morta à luna nova.
U retalu di u chjostru (sarcone) à sepa era fattu di machja cum’è e chjostre è mandrie (tagliata à luna vechja). Per ammullizzà eghji è zichini (l’agnellu seguita a pecura) si tagliava a scopa à luna nove per ch’ella ùn scuzzulessi.
A capra o pecura seduta à luna vechja figlia à luna vechja (avanza o arrincula); l’agnellu o u caprettu hè sempre più grande.

 

15.01.1980
Infurmatore : CHIAVALDINI Matteu, 72 a.

Mi chjamu « Taddeu ». Ùn mi cunnoscenu chè sottu à issu cugnome in tutta a pieve di u Rustinu.
Aghju sempre vissutu à e Valle. Giovanu era buiatteru. Tutta a mio vita hè stata campagnola; aghju sempre avutu animali è fere.
Iè, aghju intesu parlà di l’acqua di e 13 lune. Ind’è noi, vicinu à u varghellu di e Valle, ci hè un locu chjamatu « Teppa à Petra Luna » : un sciappale cù a cima rimpianata duve si trova una conca o paghjolu scavatu ind’a petra da a natura. In issa scavazione, l’acqua appozza di cuntinuu, quandu arrughjulendu, quandu bassiendu; ùn assecca mai. Ci vole à dì chì u tufone cuntene centinare di litri d’acqua.
St’acqua di « tutte e lune » hè ricerca in certi casi per megliurà malatie di pelle, purrioni (rugule) è d’altri mali ch’eiu mi sò scurdatu.
Iè, ci hè d’altri casi duve a luna entre in ghjocu à parte di piante, alburi legni, pustimi. Si ne parlerà un’altra volta… À parte st’affari ùn vegu chè… i triscami… si parla quì di u mio mistieru : buiatteru.
U triscame (ligatoghja in forma di pastughjella pè assicurà a coppia à u cunceghju) si facia di parechje manere.
- u lutarnu : sempre tagliatu à luna nova perchè ellu ùn sfrasca mai.
- a triscia di vigna zumpina (selvatica) ella tagliata à luna vechja (ella sfronda).
- u rustu di lama (luna vechja).
Sti ligami, sbughjati o nò abbrustuliti, po avvitati (atturcinati) è messi in sesta (pastoghja). Sò aduprati ancu subitu. O messi qualchì ghjornu à u crosciu.
- U curone : ghè u coghju (crudu) di a cavallina o pagana (sumeri è muli) è ancu di u turinu, coghju squarciatu (nantu a fera o animale mortu) da capu à coda sempre, seguitendu u filu di u spinu. Stu coghju atturcinatu è siccatu umbulisce à l’approdu addossu à l’animale da per ellu, ùn si tana (concia) micca.
U curone chjappu à contraluna si dissughja è strappa. U curone si piattava o s’azzincava in altura per salvallu da volpe è topi.

A luna entre dinò ind’è e nascite di e bestie, ma ciò chì conta hè quandu a bestia vene pregna (s’empie).
Vacca inturita à luna nova : vitella femina.
Ghjumenta saltata à luna vechja : pulletru masciu.
Lovia imburrita à luna nova : purcella femine più chè masci è viciversa benintesu.
Dunque pè e bestie, venute calde cù u fà di a luna, si sà ciò chì nascerà à tal’epica…
Ci hè dinò a luna chì face spuntà i buletri (funghi) à luna nova s’ella infatta ch’ellu abbia piossu à luna alta (piena luna) 12 à 15 ghjorni nanzu, è chì (simu di vaghjime benintesu) in issi ghjorni (à luna piena) sinu à luna nova u tempu si mentenga lesu (dolce).

 

17.01.1980
Infurmatore : Fabiani Parigi, 74 a.

Iè credu à a luna sopra à ciò chì vo venite di spiegà : tagliera, piantera, aghju sempre fighjatu u lunariu à pocu pressu cum’è vo venite di dì.
Si pò parlà d’altri intriccimi di luna.
Pè u bestiame n’importa qualessu ghjè a sedera, a saltera, a muntera chì conta, a figliera avanza o rincula per infà di a luna. L’animale d’istintu cunnosce u fà di a luna.
I cambiamenti di luna anu un’influenza sopra à animali è ghjente, a credu per avella pruvata…
Prova per verificà u pudere di a luna : taglia à contraluna una vetta di lustincu (« lentisque ») o di lutarnu (« alaterne »), si vede ciò chì accade qualchì mese dopu.
O diventa ossu (cù a luna favore) o polvera (à contraluna).
Noi avemu sempre tombu à luna vechja, ma tenendu dinò contu di u tempu.
Cù neve o nivisciula à u Cardu (1) ghjè un affare ch’aghju sempre intesu dì, si tomba senza penseru (per cunservà benintesu cum’è aghju dettu magaru s’ella hè femina, carne più dilicata per insaccà).
Un’ altra cosa pè a misgiccia (2). A capra si tomba à luna nova, s’affumaticheghjanu subitu i straglieri (3) cum’è pè salcicce è figatelli. Ma per tempi di forti cutrure, a carne sposta à u serenu secca ancu di più chè à u sole è à u ventu.
Iè, aghju intesu parlà di l’acqua di e 13 lune, ma ùn sò chè pochi affari, sinnò chì si ne servia omu pè purrioni cum’è dinò s’impiegava l’arba… u suchju di lattone (4) o u latte di fica (attenti, questu  abbolla a pelle).
Ci era ancu un’altra faccenda per sbarrazzassi di e rugule : ciuttà a partita abbrugulata in « l’infernu » di u stazzunariu (induve’ellu tempereghja u farru), cisternone d’acqua, di regula, sottu à u furnellu.

Infurmatore : GIORGETTI Petru, 64 a.

Eiu per sapè u fà di a luna feghju l’almanacu, cusì sò sicuru.
Mi sò ancu scurdatu di u calculu di e quattru tempere. Ci vole à dumandà à Michele Ristori di a Riventosa.
- Eiu a luna a feghju per pustimi, ligname, arburame.
- Pè a vigna, à luna vechja di ghjennaghju hè a megliu putera. Avà si vede u tempu cum’ellu passa. S’omu trica, a vigna in suchju hè più dilicata, dunque si pota tardiu à luna vechja.
- Ùn si castra mai aniami in calore.
- Castratura : à capivoglie (à sturcinera), tandu si risichjeghja chì una partita ùn si strughjuli : resta mezu interu.
- A vera castratura fatta cù i stecchi.
- Ad ogni cambiamentu di luna, u tempu hè in cambiazione : s’arrangia o si sdirangia (arrangia o sconcia).
- Indu u fà o à u primu quartu à l’ultimu quartu si pò rompe u tempu.
Luna rossa : induvina u tempu.
Luna inchjarchjata : rompenu i tempi quand’ella s’allarga.
« A luna hà u chjarchju » : u tempu s’ingattivisce, d’imbernu acqua o neve, d’estate ventera.
U culore : grisgiu, biancu, rossu.

1. Cardu : muntagna di e Sarre venachese.
2. misgiccia : (fr. « viande boucanée).
3. straglieri : (fr. « lanières).
4. lattone : (fr. euphorbe).

 

23.12.1979. Infurmatore : Bernardini Antoniu Maria, 77 a.

A luna agisce nantu à assai cose di a campagna. Per taglià legnu, per n’importa chì usu : pali, piottuli, legni d’intempiera, legnu da bancu, legni per tavule, legnu di focu, si feghja a luna. Si tene à mente a patta per truvà u fà di a luna. A patta quist’annu hè di 12, à l’annu novu colla d’ondeci, vene dunque in 13.
Quand’ella ghjunghje à 31 capivoglie à unu.
Avà si cerca a calenda (di regula hè ella a prima à dissi). Ella cummencia ogn’annu u primu marzu. Si conta un puntu per mese.
Dopu s’aghjusta u tantu di u mese issu ghjornu custì.
Femu u contu di a luna, si dice di Salomone : oghje 23 dicembre di u 79 :
tantu di calenda : 10
è tantu di patta : 2
più i ghjorni di u mese : 23
U contu hè : 35 (menu 30) = 5
A luna hà 5 ghjorni.
A luna si hè infattata u 19 di u mese.
Avà hè di falcinu dirittu (nova) (sottu à 15 ghjorni hè nova, sopra à 15 ghjorni hè vechja). Ella serà luna tonda (piena) u 2 ghjennaghju (quindeci ghjorni dopu).
Luna à falcina mancu o corne à manca sinu à u 16 ghjennaghju (ghjornu ultimu) po riprincipià, 17 luna nova, ecc.
Per tumbà, si feghja a luna : di luna vechja cù bianchina (a neve) à a Lattiniccia (u Cardu, muntagna venachese).
Pè i pustimi si feghja ciò chì vene sopra o sottu.
Per ligname è alburi ciò chì tene a fronda è ciò chì lenta a fronda.
Per ùn sbagliassi si taglia à luna vechja di ghjennaghju.

 

28.12.1979. Infurmatore : GAMBINI Ghjiseppu, 62 a.

In casa nostra si hè sempre parlatu di l’acqua di e tredeci lune. Mamma a tenia ind’una ampullina.
Sò statu allevatu cù i me fratelli è surelle in Corti. A casata hè bè cunnusciuta. I Gambini sò di sterpa di u « Sullati » è di i « Marcanti ». Mamma era di a Sarra Venachese.
Si pò dì chì tutti i ghjorni, à a scola ùn ci si andava tantu, tutti i santi ghjorni cullava in « Rozza » à poca luntananza da San Brancaziu. Sta pruprietà di famiglia hè inchjuvata à pede di muntagna, à longu di una borga.
Da una parte hè castagnetu (avà sò à meza machja). Da l’altra, à sulia, ci era vigna, orte, arburtura è a casetta antichissima cun grata è fucnone - chjostra, mandriale, stalla è ancu punciculaghju.
Quandu era un zitellu, toccava à mè di cullà a sera à parà e capre o, certi ghjorni, à andà à riguarà qualchì eghju.
D’istatina m’accadia d’esse assiccagnatu è di beie indu e pile.
E pile sò ciotte ind’è e petri, ma sempre in altura. Ti possu cunduce à mustrattine una maiò. A so acqua ci hè in permanenza; hè detta « acqua di e tredici lune ». St’acqua si beia in tempu d’appiccicu quandu a pesta o a frebba sterpava famiglie sane. Si ne servia omu ancu pè guarì e regule è a pendicorpu (tandu à beiera). S’impiegava dinò per l’aghjumpatoghji (1).

1.aghjumpatoghji : (fr. foulures, luxures).

Sta pratica o usu deve esse travechja : quì ci era un stazzu è, per sicuru, assai ghjente indu e capanne. In issa impettata ci era a ghjesgia di San Vitu, si ne vede sempre i muri trafalati. Quaiò, si vede à San Brancaziu.
Iè, st’acqua pò esse miraculosa, eiu l’aghju impiegata pè e mughe di e fere, e ferite di e bestie. Ùn pò chè fà bè è nò male : ella hè sempre pulita è chjara in ste pile impulpitrate quassù. Sì ellu ùn fala da u celu mullizzu, ùn ci ne pò ghjunghje.
Innò, l’animali ùn ci beianu. Ùn aghju mai vistu una capra calaccisi per beieci, ne mancu ghjaceci cum’è elle anu l’abitutine di falla in cima à zenne o sciappali.
Sopra à l’altre pratiche di a luna, hè vera, ciò chì t’avanzi : ancu eiu feghju sì a pianta caccia fruttu sottu o sopra à a terra, o sì ella sfrasca o nò.
Ùn mi arricordu più bè di u calculu di a luna. Babbumu è fratellimi u facianu aspessu. U fà di a luna avà u cercu nantu à l’almanaccu.

 

 

VI. RECHERCHES LINGUISTIQUES

- Antiquités –

Luna, ae. f. [fr. lune, aste]

. Nox erat, et caelo fulgebat luna sereno :
C’était la nuit et la lune brillait dans un ciel serein.
. Nocturna ; pernox ; silens ; tacita ; menstrua ; cornigera ; bicornis ; argentea ; candita ; nivea ; formosa ; clara ; serena ; lucida ; pallida ; dubia ; tremula ; mutatis ; instabilis ; errans ; vaga ; nostivaga ; humida ; roscida :
Nocturne ; qui dure toute la nuit ; silencieuse ; muette ; mensuelle ; qui porte des cornes ; à deux cornes ; argentée ; blanche ; neigeuse ; belle ; brillante ; sereine ; lumineuse ; pâle ; douteuse ; tremblante ; changeante ; instable ; errante ; vagabonde ; qui vagabonde la nuit ; humide ; chargée de rosée.
. Noctis : lunare sidus, jubar
De la nuit : astre lunaire, Lucifer (étoile du matin : Vénus) // éclat des corps, céleste splendeur, lumière // éclat, majesté, gloire.
. Lunae vultus, facies cornua, globus, orbis, bigae, currus :
Le visage, la face, les cornes, le globe, le cercle, le bige, le char, de la lune.
. Phoebea lampas :
La torche de Phébé.
. Lunae radiantis imago :
L’image de la lune rayonnante.
. Lucentemque globum lunae :
Et le globe brillant de la lune.
. Nativa luce carens :
Manquant de lumière naturelle.
. Lucem solis de lumine ducens :
Tirant sa lumière de la lumière du soleil.
. Fulgentia lunae cornua :
Les cornes éclatantes de la lune.
. Instabili varians sua cornua motu :
Modifiant ses cornes dans son mouvement inconstant.
. Tacitae per amica silentia luane :
A travers les amicaux silences de la lune muette.
. Sed vesper opacus lunares jam ducit equos :
Mais le sombre soir conduit déjà les chevaux lunaires.
. Puru nocturna renidet luna mari :
La lune nocturne brille sur une mer pure.
. Nec candida cursum luna negat :
Et la lune blanche ne refuse pas de suivre son cours.
. Radiis fulget argentea puris :
Argentée, elle brille de ses purs rayons.
. Luna mihi trremulum lumen praebebat eunti :
Tandis que j’allais, la lune m’offrait sa lumière tremblante.
. Unda repercussae radiebat imagine lunae :
L’onde brillait de l’image de la lune qui se réfléchissait (en elle).
. Et nitor in tacita nocte, diurnus erat :
Et la lumière, dans la nuit muette, était celle du jour.
. Et lunam in nimbo nox intempesta tenebat :
Et la nuit profonde tenait la lune dans un nuage.

Luna [fr. lune, déesse. Les Magiciennes de Thessalie se vantaient de la faire descendre à leur gré sur la terre]

. O magna, silvas inter lucos, Dea
Clarumque caeli sidus, et noctis decus
Cujus relucet mundus alterna face (Sénèque)
O grande Déesse parmi forêts et bois sacrés,
Et clair astre du ciel, ornement de la nuit
Qui fait briller le monde selon l’alternance de tes visages.

Luna [fr. lune, influences]

. Ipsa dies alios alio dedit ordine Luna
La lune même donne à des jours différents un ordre différent.
. Saltus reficit jam roscida luna (Virgile, Géorgiques III, 337).
Déjà la lune chargée de rosée ranime les bosquets.
. Ipse Pater statuit quid menstrua Luna moneret :
Si nigrum obscuro comprenderit aera cornu,
Maximus agricolis, pelagoque parabitur imber;
At si Virgineum suffuderit ore ruborem,
Ventus erit. (Virgile, Géorgiques I, 428-431)
Le père lui-même a décidé ce qu’indiquerait la lune mensuelle :
Si elle enveloppe un air noir de sa corne obscurcie,
C’est de très grandes pluies qui vont se préparer pour les agriculteurs et pour la mer;
Si au contraire elle répand sur son visage une rougeur virginale,
Il y aura du vent.

 

Luna [Phases de la lune]

A. Nouvelle lune.

. Luna revertentis quum primum colligit ignis (Virgile, géorgiques I, 427) :
Lorsque la lune commence à rassembler ses feux renaissants.
. Ignes curvati Lunae novum referentis ortum (Horace) :
Les feux courbes de la lune qui se lèvent à nouveau.
. Cornu praesignis adunco Delia :
L’illustre Diane, la corne recourbée.
In nova cornua crescit :
Elle croît en de nouvelles cornes.
. Orbem, cornua reparat, renovat resumit :
Elle répare, rénove, reprend son cercle, ses cornes.
. Jam decies redivivo lumine fulsit :
Dix fois déjà elle a brillé de sa lumière ravivée.
. Nec nova crescendo reparabat cornua Phoebe (Ovide, Métamorphoses I)
Phébé ne reconstituait pas en croissant ses cornes nouvelles.
. Tres aberant noctes ut cornua tota coirent (Ovide) :
Trois nuits manquaient pour que les cornes se rassemblent entièrement.
. Tertia jam lunae se cornua lumine complent (Virgile) :
Pour la troisième fois déjà les cornes de la lune se comblent de lumière.
. [Luna] quater junctis explevit cornibus orbem (Ovide, Métamorphoses VII, 530) :
Quatre fois la lune a empli son cercle de ses cornes jointes.
. Cynthia, quo primum debitanda refulsit (Lucain, Pharsale IV, 60) :
Cynthia, lorsque douteuse elle commença à briller de sa corne.
. Luna resumebat decimo nova cornua motu :
Dans son dixième mouvement, la lune reconstituait de nouvelles cornes.


B. Pleine lune.

. Cornua quum lunae plenu simul orbe coissent (Ovide) :
Lorsque les cornes de la lune se rassemblèrent en un cercle plein.
. Luna orbem, cornua complet, explet :
La lune complète, remplit, son cercle, ses cornes.
. Orbem junctis cornibus implet :
Ayant joint ses cornes, elle complète son cercle.
. Plenu turgescit Cynthia cornu :
Cynthia se gonfle en une corne pleine.
. Plenam tumido splendescere vultu :
Pleine, elle resplendit d’un visage gonflé.
. Plenum tenuata retexuit orbem (Ovide, Métamorphoses, VII, 531) :
Décroissante elle détissa son cercle rempli.
. Lunaeque rotundum aspicimus lumen (Silius Italicus, Puniques) :
Et nous contemplons la lumière ronde de la lune.
. Toto quater orbe recrevit (Ovide) :
Quatre fois elle crut en un cercle entier.
… Plenissima fulsit
E solida terras… spectavit imagine luna (Ovide) :
Elle brilla dans toute sa plénitude.
Avec son image entière, la lune contempla les terres :
. Mense fere medio quanta nitere solet :
Autant qu’elle a coutume de briller au milieu du mois environ.
… Cornuque coacto,
Jam Phoebe toto fratem cum redderet orbi (Lucain, Pharsale, I, 537-538) :
Et tandis que, sa corne contractée,
Phébé renvoyait de tout son cercle (la lumière de) son frère.
… Unde coactis
Cornibus in plenum menstrua luna redit (Tibulle) :
Dès lors ayant rassemblé
Ses cornes, la lune mensuelle revient en son plein.
. Lunaque demissos quum plena recolligit ignes :
Et lorsque la lune pleine rassembla ses feux perdus;
. Clarior quando micat orbe pleno
Quum suos ignes coeunte cornu
Junxit, et curru properante pernox
Exserit vultus rubiconda Phoebe (Sénèque)
Quand plus claire, elle brille de son cercle plein
Lorsque, sa corne réunie, elle a joint
Ses feux, et que son char se hâte, tout au long de la nuit
La rougeoyante Phébé montre ses visages. 


C. Lune en décours.

. Qualis, ut orbem complevit, versis luna recurrit equis (Ovide) :
Ainsi que, lorsqu’elle a accompli son cycle, la lune repart en arrière après avoir fait tourner ses chevaux.
. Decrescens, deficiens :
Décroissant(e); faiblissante(e)
. Luna decrescit, senescit. Orbem luna contrahit, angustat, cogit; orbe contracto; deficit, interit; lumina perdit :
La lune décroît, vieillit. La lune ressere…, rétrécit, contracte son cercle ; le cercle contracté; elle faiblit, elle meurt; elle perd sa lumière.
. Novaeque pergunt interire lunae… (Horace)
Et les lunes nouvelles poursuivent leur dépérissement.
. Nunc velut orbis dimidium fingens.
Présentant maintenant comme la moitié de son cercle.
. Qualia dimidiae sinunatur cornua Lunae (Ovide) :
Ainsi que sont recourbées les cornes de la lune en sa moitié.
. Cornuaque extremae velut evanescere luane (Ovide) :
Et les cornes de la lune sur sa fin disparaissent quasiment.


D. Eclipse de lune.

. Eclipsis, is, f :
Eclispe.
Defectus lunae varios solisque labores :
Les disparitions diverses de la lune et les défaillances du soleil.


E. Luna. Vucabuli derivati

. Mese : Septima jam… plena deducitur orbita lunae (Properce) :
Déjà s’est déroulée la septième orbite complète de la lune.
. Luni : Proxima fraternae succedit luna coronae // Lunae dies :
Toute proche la lune succède à la couronne fraternelle // Jour de la lune.
. Lunare : Lunaris. Sed vesper opacus lunares jam ducit equos :
Lunaire. Mais le sombre soir conduit déjà les chevaux lunaires.
. Lunaticu : a, um : Chì a so salute dipende di a luna.
Et lunae corsum comitata insania mentis (Juvénal) :
Et le désordre de l’esprit qui accompagne la course de la lune.
. Lunatu : lunatus, a, um (p.p. de lumo). Ghjimbatu in forma di falce, curvu, rigiratu.
Qui a la forme d’un croissant orné de la lunule.
. Lunà : lumo, as, avi, atum : Ghjimbà, assestà in arcu.
Courber, ployer en forme de croissant.

 

PÈ CUNNOSCE U TEMPU IN E STAGIONI :
E QUATTRU TEMPERE

VIRGIGLIU Georgiche I, rime 424 à 425

Si uero solem ad rapidum lunasque sequentis
ordine respicies, nunquam te crastina fallet
hora, neque insidiis noctis capiere serenae.
Luna reuertentis cum primum colligit ignis,
si nigrum obscuro comprenderit aera cornu,
maximus agricolis pelagoque parabitur imber;
at si uirgineum suffuderit ore ruborem,
uentus erit; uento semper rubet aurea Phoebe.
Sim ortu quarto (namque is certissimus auctor)
pura neque obtusis per caeleum cornibus ibit,
totus et ille dies et qui nascentur ab illo
exactum ad mensem pluuia uentisque carebunt,

D’autre part, si tu observes le soleil, dévorant et les phases régulières de la lune, jamais tu ne seras trompé par le temps du lendemain, ni pris aux pièges d’une nuit sereine. Lorsque la lune commence à rassembler ses feux renaissants, si elle encercle dans son croissant un sombre brouillard qui l’estompe, une pluie très abondante va se préparer pour les cultivateurs et pour la mer. Mais si elle a répandu sur sa face une rougeur virginale, il ventera; Le vent fait toujours rougeoyer l’or de Phébé. Si, quand elle se lève pour la quatrième fois (car c’est alors que le présage est le plus sûr), elle est nette et parcourt le ciel sans que ses cornes soient émoussées, ce jour-là tout entier et ceux qui naîtrontaprès jusqu’à la fin du mois seront exempts de pluie et de vent,

 

AUSONIUS. Eclogarum liber
(De mensibus et quattuor anni temporibus)

Aeternas menses et tempora quattuor anni
Quattuor ista tibi subjecta monosticha dicent.
Martius, Aprilis, Maius sunt tempora veris.
Julius, Augustus nec non et Junius aestas.
Septembri octobri autumnat totoque Novembri
Brumales* Janus, Februarius atque December.

Les mois qui reviennent sans cesse et les quatre saisons de l’année,
Les quatre monostiques ci-dessous te les diront :
Mars, Avril, Mai sont les mois de printemps
Juillet, Août et Juin tout autant sont l’été.
En Septembre, en Octobre, c’est l’automne ainsi que durant Novembre tout entier.
Hivernaux sont Janvier, Février et Décembre.

Livre d’Eglogues (Des mois et des quatre saisons de l’année)

(*) Brumales menses : fr. mois d’hiver (brumalis, e bruma : fr. solstice d’hiver)

 

ENNIUS

Pallida luna pluit, rubiconda flat, alba serenat.
A la lune pâle il pleut, à la rougeoyante il vente, à la blanche le temps est serein.

 

E QUATTRU TEMPERE

Pè predì è cunnosce u tempu.

 

VIRGIGLIU Georgiques I, 252-258 (traduction E. de Saint-Denis).

Hinc tempestates dubio praediscere caelo
possumus, hinc messisque diem tempusque serendi,
et quando infidum remis impellere marmor
conueniat, quando armatas deducere classis
aut tempestiuam siluis euertere pinum.
Nec frustra signorum obitus speculamur et ortus
temporibusque parem diuersis quattuor annum.

Voilà comment nous pouvons, malgré l’état incertain du ciel, connaître d’avance les saisons, le jour de la moisson et le temps des semailles; quand il convient de plonger les rames dans l’onde marmoréenne de la mer perfide, quand il convient de lancer les flottes équipées ou d’abattre en temps voulu le pin dans les forêts. Ce n’est pas en vain que nous guettons le coucher et le lever des constellations, et les quatre saisons différentes qui se partagent également l’année.

Tempe, n.pl. : la vallée du Tempè, en Thessalie // toute vallée délicieuse.
Temperentia, ae, f. : modération, mesure, retenue, tempérance, sobriété.
Temperator, oris, m. : qui mesure, qui dose // qui donne aux armes la trempe nécessaire.
Temperatus, a, um : bien disposé, bien réglé // tempéré, modéré, mesuré.
Temperies, ei, f. : mélange, alliage, combinaison // juste proportion, équilibre // température.
Tempero, as, are, avi, atum : disposer convenablement les éléments d’un tout, combiner dans de justes proportions // organiser, régler // modérer, tempérer // garder la mesure // être modéré // maîtriser.
Tempestas, atis, f. : laps de temps, moment // temps, température // mauvais temps, tempête, orage // trouble, malheur, calamité.
Tempora pl. tempus, oris, n. : tempes.
Tempus, oris, n. : division de la durée, moment, instant, temps // époque favorable, occasion // circonstance, conjoncture, situation // temps prosodique, mesure, quantité // temps d’un verbe (Gaffiot).
Tempora, horae, sidus : saisons (temps, périodes // heures // astre).
Anni tempora. Et qui tempora digerens. Période de l’année. Et celui qui répartit ces périodes.
Quatuor praecipitis deus anni disposuit vices (Sénèque) : Le dieu de l’année qui avance a placé en les distinguant quatre périodes qui se succèdent.
Variisque mundum temperat horis Jupiter (Horace) : Jupiter tempère le monde par des saisons variées.

 

VUCABULI CUMPARATIVI

Corsu

Latinu

Francese

luna

luna

lune

lunare

lunaris

lunaire

lunariu

lunatio

lunaison

lunaticu

lunaticus

lunatique

lunilunae

dies

lundi

lunucula

lunula, ae

lunule

luna nova

luna nova

lune nouvelle

luna criscente

luna crescens

lune croissante

luna nascente

luna nascens

lune naissante

luna affacca

luna increscens

lune pointe

luna dimezata

luna dimidiata

demi-lune

luna piena

luna plena

pleine-lune

luna tonda

plenilunium

pleine-lune

luna in falata

lunae senium

lune en déclin

luna vechja

lunae decrescentia

lune en décours

luna inturchjata

luna cava

croissant de lune

luna à corneluna

cavans cornua

croissant de lune

corna di luna

cornua lunaria

quartier de lune

rondula di a luna

lunaris circulus

le cycle de la lune

u versu di a luna

lunaris motus cursus

phases de la lune

u fà di a luna

lunaris

de la lune

à durata di a luna

lunaris ratio

temps de la lune

a falce, u falcinu di

luna acuta

croissant de la lune

a luna onca

luna cava

en forme de faucille, serpe

u chjar’ di luna

luna pernox

clair de lune

à luna spechja

ad luna

à la clarté de lune

 

 

BIBLIOGRAFIA

HISTORIA UNIVERSALE DI TUTTI I CUNCILII, Marco Battaglini, in Venezia, A. Poletti 1686.

J. BAUDOIN-ALBERGNIE : « La Corse dans les textes latins », Pensée Universitaire, 1967.

F.NOEL : « GRADUS AD PARNASSUM », Hachette, 1817.
- AUSONIUS. Elegarum liber.
- ENNIUS. Motus.
- VIRGILIUS. Georgica I. 153 sq. (E quattru tempere), Georgica I. 422-449 (U tempu chì face)

DICT. LAT. FR. : L. QUICHERAT, Hachette, 1844.

A.R.E.L.A.B. (Association Régionale Enseignants de Langues Anciennes).
Calindariu latinu cù oroscopi è manuscule di autori antichi, 25016 Besançon.

A.D.E.C.E.C. Cervioni : Almanacchi 1981, 1982…

« Les Quatre Saisons du Jardinage », bimensuel N°56, éd. Terre Vivante, 75009 Paris.

MIRCEA Eliade : « Traité d’histoire des religions », ch.IX, « L’agriculture et les rites de la fertilité », Payot, Paris 1949.