A Nutritura di Natale

Un hè micca festa tutti i ghjorni !
A sera di Natale, ghjera ghjornu magru, è cum'ellu si dice in Castagniccia :
" À chì manghja carne
a vigilia di Natale
corpu di lupu
è anima di cane "
Ùn vole dì ch'ùn si maghjava micca cun piacè è appitittu !
In a maiò parte di e famiglie, si manghjava a suppa di tutti i ghjorni cù l'ortaglia di a stagione, cotta in una caldaghja appendicata disopra à u focu : ghjè quella chì si manghja in i risturanti è chì si chjama " soupe corse " o " soupe paysanne ". Ma ùn ci era micca u pezzu di panzetta o u schincu per dalli gustu è muscu.
U lindumane, a merenda era più ricca : carnugliu, caprettu è agnellu arrustiti, anguilla imbrustulita, figatellu, sangui natalecci …

E suppe o minestre di Natale

In a borga di a Gravona, i fasgioli bianchi eranu a basa di a suppa, cù appena di paste fatte in casa : I tagliarini. Perchè ci vulia à fa coce " cose chi gonfianu ", ghjera u segnu di a fludirezza. A minestra incù i ceci era a tradizione di certe famiglie d'Aiacciu o di Bastia, ma era fatta dinù per i ghjovi è vennari santi. Sta minestra pare esse riservata à i lochi chì producianu i ceci. È chì si manghja cù ste minestre ? " Suppa di ceci è ceci à daretu ! ", dice un vechju aiaccinu !

suppa
i pesci

I Pesci

In l'internu di a Corsica si manghjava, in tempu di quaresima, u baccalà. In i porti ghjeranu i pesci freschi chì eranu pregiati. Anguille arrustite eranu ambiziunate in Bastia. Spalate, fritte o arrustite, eranu assaghjate dinù per Natale versu Aiacciu da i pescaghjoli o a ghjente di a borga di a Gravona. Si manghja dinù in Aiacciu, paste cotte in un brodu di murena (capu è coda), è l'avanzu di u pesciu era manghjatu frittu o arrustitu.

I dulciumi

I frutti

L'agrumi (arancia, mandarina, alimea..) sò frutti simbolichi di Natale, eranu pochi numerosi annantu à i tavulini di i paesi muntagnoli. Quelli avianu assai mele, chì mettianu un prufumu particulare annant'à e cantine.

I frutti secchi

L'uva era scelta in grosse caspe cù a pelle assai dura. Si mettianu e caspe annant'à un paghjolu d'acqua bullente durante un minutu. Eranu messe à siccà à umbria. I fichi, ch'elli sianu bianchi o neri, devianu esse assai inzuccherati è sopr'à tuttu, colti cù u picciolu.
Eranu messi annant'à i tavulini, à u sole pè a ghjurnata sana. Dopu à qualchì ghjornu sò infurnati, è si manghjanu cù pezzi d'amandule, noci o nucellule.

aranci
alimea

Cunfiserie

Durante una bella stonda, u zuccheru hè statu un pruduttu di lussu. In u 1887, s'apre in Corti a pastizzeria Colonna è l'annuariu di u 1902 mintueghja trè cunfisori in Aiacciu. U fattu di fà u croccà o e paste di frutti in casa principia à a stessa epica. A l'iniziu di u diciottesimu seculu è in l'anni sessanta, parechje mamme facianu u croccà o a pasta di melacotugna. Per fà u croccà, l'amandule eranu spezzate, sfilate, cotte è messe annant'à u zuccheru cottu.

Pastizzerie

Ùn ci era una pastizzeria specifica per u tempu di Natale. Si manghjava biscotti o pane di mele fattu in casa cù u mele di u paese.

Retule, fiadone è nicci

Ciò chì ghjunghje di prima in u ricordu di i tempi di festa, ghjè " a crema à a neve " o " île flottante ", manghjata à a cullazione u ghjornu di Natale, è fatta cù u latte pecurinu, l'ovi di u pullinaghju. Una cucina simplice, deliziosa, aspettata cun gioia. I nicci cum'è " l'île flottante " , sò stati intrudutti pocu fà, ma avà sò riti famigliali. Si facenu avà cù a farina castagnina, pieni cù u brocciu.

I biscotti

Eranu appruntati u mese nanzu. In Sartè, si facia biscotti cù u mustu, amandule è noci. In Alata, si manghja e micchette cù l'anice, pani alzati cù farina, zuccheru, ove, è melacotugna. Si face dinù i canistroni, chì parenu una specialità di u paese d'Alata.

Frappe è frittelle

Per tutte e feste, si trovanu e frappe, a tradizione ùn si perde micca. E frittelle parenu esse piuttostu per Natale, perchè u brocciu era fattu da i pastori. E frappe si cunservanu parechje settimane, à l'incuntrariu di e frittelle chì devenu esse manghjate subbitu subbitu.

frittelle