Da Pasquetta à a Candelara

Pasquetta

Pasquetta, Pasqua Pifania, Pasqua di Natale … trè nomi per a stessa festa.
Ghjera sopr'à tuttu una festa religiosa, simbuliseghja a chjusura di e feste di Natale, Pasquetta aprìa u calendariu litùrgicu di l'annu. Dopu a lettura di u dettu : " Pasqua Epifania tutte e feste manda via ", u prete annunzia tutt'e date di e principale feste di l'annu.
L'ultima adorazione di u Bambinu.
Si a messa cumminsciava cù "Magi videntes stellam", u fiurame populare di i rè maghi arrivandi cù l'oru, a mirra è l'incensu ùn esistava micca. Ghjera l'adorazione di u Bambinu chi marcava a fine di Natale.
In Bucugnà si passava cusì :
u Bambinu era presentatu sopr'à l'altare. Dopu meziornu à i Vèsperi, a prucessione facìa u giru di a chjesa daretu à u Bambinu, portatu annant'à un cuscinu. È à a fine di a ceremunìa, u Bambinu era basgiatu cume s'hè fattu a notte di Natale. A stàtua era rimessa in una scancerìa di a sacrestìa, cù a manghjatoghju quandu ci n'era una.
Ghjera dopu meziornu dinù chi a ghjente andava in a chjesa Santa Maria in Bastia per l'adurazione di u Bambinu. Per a messa bassa di u primu vennari di u mese, a frequentazione era assai impurtanta : quelli ch'ùn venenu micca à sta messa ùn anderebbenu mancu in u purgatoriu !

in chjesa

Hè avà ?

In Bastia, ùn ci era merenda senza u tradiziunale piattu di lasagne :
27/12/2021 " A ch'ùn manghja lasagne u ghjornu di Pasqua Pifania si lagna tuttu l'annu. "
E paste fatte cù a farina bianca eranu u simbolu di a prusperità. Si manghjava dinù a panetta per Pasquetta. È a fava ? Hè ghjunta sicuramente cù u manghjatoghju, i santunelli riprisentavanu i rè maghi. Ci era dinù un curcone chjamatu a strenna o e strenne, ma a ricetta cambia secondu i lochi. In stu curcone, si mettìa un pezza di muneta, versu l'anni 1930, micca nanzu.
In Bastelica, era fattu un pane di mele cù una pezzetta nentru. Ùn ci era veramente una tradizione : a fava era rimpiazzata da un fasgiolu o una pezzetta.

Usi immevurevuli

Una pratica magica, in Soriu di Tenda, a vigilia di Pasquetta :
Un ramu d'uliva, cogliatu a vigilia, era sfugliatu. Ogni foglia era croscia è lampatu in e brùstule rosse. Si facìa un votu. Quandu a foglia si riturnava parechje volte, u votu era esauditu. Ma s'ella brusgiava supitu supitu, ùn era micca esauditu. Si dicìa :
" Pasqualella Pifania dì lu veru è no bugie. "
Si parla dinù di tradizione vicine di e " saturnale latine " : a birba. I giovani entrenu cù una simulazione di viulenza è s'imponenu ind'è a ghjente per esse nutriti. Ghje una cuntribuzione furzata. Era preparatu vinu caldu, fritelle, pane accumpagnatu, dulciumi… Ma l'attitudine ùn era ne aggressiva ne inghjuriosa. Ghje l'affirmazione d'un crèditu, picculu o grande versu a sucetà. A birba ùn hè cunnusciuta o ùn l'hè piu in Corsica suttana. Hè sicuramente una vistica di a sulidarità cummunitaria.

distribuzione

Aranci o panetti per a Sant'Antone

Ghjunghjìa u 17 di ghjennaghju a Sant'Antone à u porcu, guariscitore di l'omi è di l'animali, rumitu assaltatu da i dimonii in u disertu, chi averebbe guaritu un porcu d'un segnu di croce, ghje perchè hè chjamatu à u porcu.
In Balagna, in Lumiu è Aregnu, u prete face a benedizione di l'aranci, dopu si face a prucessione in u paese. E personne di a cunfraterna scurtanu a stàtua di u santu. L'aranci so distribuate : ùn infraciceghjanu è devenu esse cunservate un'annu è dopu, esse lampate in u focu. I credenti pensanu ch'elle so una prutezzione contra u focu è a malatìa. A stessa ceremunìa hè fatta in Calvi è Calinzana, ma l'aranci so rimpiazzate da panetti : i panetti santantunini, elli dinù ùn infraciceghjanu micca è prutegenu case è culture.
A divuzione hè, ancu oghje, assai forte in Aiacciu. I fidi collanu in Sant'Antone di u monte. Una capella isulata, parechje messe so dette, è dopu a ghjente participeghja à una merendella nustrale . Qui si face una distribuzione di panetti . Sessant'anni fà, ùn ci era una strada per cullà sin'à a capella, a prima messa cumminsciava à un'ore di mane, a ghjente partìa d'Aiacciu versu 9 ore di sera, carchi di tutti cio ch'ellu ci vole per a veghja è per manghjà. Certi facìanu u votu di cullà pedi nudi.
A chjesuccia di Mezzavia accogliava parechji credenti, venuti à cercà u risanamentu è i panetti.

santa maria

Altri santi populari di ghjennaghju

Dopu à a Sant'Antone, ghje a San Bastianu u 20 di ghjennaghju.
E frezze di u so martiriu so state assimilate à u castigu di a pesta. Ghje perchè hè assuciatu à San Roccu, l'altru santu guariscitore, celebratu l'estate, u 16 d'aostu per a prutezzione di i paesi è cità.
In Zicavu, i duie santi hanu un'oratoriu à e duie entrate di a chjesa. In Aiacciu, so i santi patroni di a stessa cunfraterna, in a chjesuccia di u Borgu, San Rucchellu. In a bocca di San Bastianu, tra Lava è Sagone, ci hè una capella. I pelegrini lampanu una pezzetta per avè un'evenimentu felice durante l'annu.
U 22 di ghjennaghju, ghje a San Vincenziu, prutettore di a vigna è di i vinaghjoli.
U 27 di ghjennaghju, Santa Divota hè festighjata. Una santa corsa (serebbe nata in Corsica, averebbe campatu è martirizata versu l'anni 200), interrata in Monaco.
Santa Divota è Santa Ghjulia so e duie sante patrone di a Corsica dapoi 1920.

A Candelara

Cum'è a festa di Sant'Antone face a leia cù l'aranciu di Natale, a Candelara o Ciriola rimanda à u u lume di u cirone di Natale. A Candelara hè una festa di u lume chi ghjunghje da luntanu. I rumani a celebravanu u ghjornu di " dies lampadum ", in l'onore di Cérès, dea di e falcere. In Auropa, i cironi di a Candelara pruteghjanu l'omi è l'animali.
A matina di a Candelara, u prete distribuisce candelucci benedetti à i fidi venuti numerosi. Eranu accesi à a fine di a messa è purtati in prucessione. Si mettìanu vicinu di u lettu in casa.
A candela era utilizata per aiutà i muribondi à more, è per a pena di gola. A candela avìa u stessu pudere magichi ch'i rami benedetti o i panetti di Sant'Antone.
Ci era versu Sotta a pratica di a sfuma: si lampava appena di fume versu l'animale o a personna malata per liberallu di e forze di u male. Per fà què, si brusgiava una foglia d'arbitru cogliata u ghjornu di u capu d'annu, pezzi d'ovu di l'Ascenzione, un pezzu di u carbone di u ceppu di Natale, un pezzu d'uliva benedettu è per finisce un pezzu di a candela di a Candelara. E cendere eranu lampate in u focu. Si mettìa dinù qualchi pezzi di a candela benedetta di tondu di a gola di l'animali o di e personne malate, per assicuralli a prutezzione.
In e famiglie e piu ricche, versu l'anni 1930, si facìanu i nicci. À a prima chi si facìa saltà d'una manu, si piazzava in l'altra manu una pezza d'oru per avè a muneta tuttu l'annu.
Cù o senza nicci, u ghjornu devìa esse piena di gioa cume dice u pruverbiu :
"U ghjornu di a ciriola, ride a mamma è a figliola"

cunfraterni in prucessione

Cusì finisce u ciclu di Natale