menu menu_open
ADECEC

“Insulaires”, u novu libru di Coralie Camilli à l’edizione Vérone

A calvese Coralie Camilli hà scrittu un novu libru cunsacratu à l’isulanità, à a vita di l’isule è a soia, trà Corsica è Giappone. Ghjè un catalogu di stalvatoghji è di persunagi veri. L’autora evucheghja u puetu è pastore Pampasgiolu o prufessori di giappunese. I capituli trattanu di a so vita in Corsica è a so sperienza à u Giappone, duie forme d’isulanità ch’ella hà frequentatu. Una per via di a so nascita. A seconda per via di a so scelta. Ogni capitulu presenta una stonda di poca durata. Un’ultima testimunianza nant’à mondi chì spariscenu. Pè mustralli torna nanzu di dì : ghjera custì, ghjera cusì a vita, à mumentu datu è si passava in qualchì locu di a terra. Bellezza di poca durata di a terra chì diventa polvera, di a vita chì passa, di l’omi chì campanu è morenu à tempu à u so mondu.

A Corsica hè sempre presente in stu libru è u Giappone hà una piazza maiò. Coralie Camilli hà fattu parechji seghjorni in stu paese. Hè stata prufessora in Tokyo, hà passatu un gradu d’Aïkido in Shinjuku, circundariu di Tokyo, frequentatu u sistemu carcerale, praticatu a lotta à pugni. U Giappone hè un’isula induve grandezza è miseria, vita è morte stanu inseme. Appena cum’è a Corsica, un’isula cù chjassi petricosi, cù precipizii periculosi è chì sò à tempu magnifichi. Un’isula corsa cù tradizione fatte di silenzii, di ciò chì ùn si dice micca, di rancori chjuccuti. L’isule circundate d’acqua mantenenu e tradizione di più chè i cuntinenti. Ma sò ancu ellu tocche da i cambiamenti : modu di vita chì sparisce, nove norme. U libru “Insulaires” dà dunque à vede i cambiamenti è i passagi.