Durante dece anni, Roger Miniconi, linguistu innamuratu di lingua corsa, hè andatu à scuntrà i piscadori da un portu à l’altru. Hà parlatu cun elli di u so mistieru, a so rilazione cù u mare è u so imaginariu. A tempu, hà ricensatu e parolle di i so antichi pè salvà sti vucabulari vistu chì l’erusione linguistica hè cresciuta cù u rinnuvellamentu di e generazione di piscadori.
A racolta di Roger Miniconi entre in u quadru di so dutturatu di linguistica. Dopu hà vulsutu infurmà u publicu di e so ricerche. A ghjente di mare parla una lingua cumuna, travagliata da particularismi lucali. Per esempiu, u pianuttulacciu è u sulinzarincu adopranu parolle di u rucchisgianu, à tempu parlà di u mare, di a piaghja, di i pianottuli è di a muntagna di l’estremu sudu di a Corsica è parlatu da i pastori-piscadori. U cargesianu hè fundatu nant’à a basa di l’aiaccinu di u XVIIu seculu induve avemu qualchì parolla d’origine greca. U centurese ellu s’hè custruitu à parte da u capicursinu mischjendu pisanu, tuscanu è genuvese cù parolle catalane è pruvenzale postu chì u Capicorsu hà leie cumerciale strette cù ste duie regione.