menu menu_open
ADECEC

Doria Pazzoni-Gavini : a forza di l’uralità

Canterina, pueta, musicante, artista, Doria Pazzoni-Gavini hè stata premiata da l’ultimu “veranu di i pueta” nantu à a tematica di a libertà.
Sò digià qualchì annu chì Doria face a so so strada inde l’universu culturale. Cantu, teatru, puesia, musica… parechje sò e so barette. Un versu chì, à dilla franca, s’hè impostu da zitella. “Sò cresciuta in u paesu di Livia, induva t’aghju i me radichi”, spiega l’artista. “Sò sempri stata in cuntattu cù a cultura, d’una manera generale. U cantu, a musica, l’impruvisati,è ancu u teatru cù babbu. À l’epica, ci era u mondu in paesu, tuttu u mondu parlaia corsu, mamma impruvisaia pà l’elezzioni è ci fù ancu u famosu Barbutu di Chera in casa…

Doria hè crisciuta in iss’ambiu quì sin’à i so vinti anni. Dopu à a so scularità, fala in Aiacciu ma cum’è assai altri ghjovani di u so età, colla ogni dumenicata è tutte e so vacanze in paese. A u principiu di l’anni ottanta, participeghja à u spettaculu “U sonniu di Raffaedda” scrittu da Rinatu Coti è messu in scena da Marianna Nativi. Fù pè Doria “una rivelazioni. Un spettaculu terribule.” Hè à u listessu mumentu ch’ella scontra quellu chì diventava u so sposu Bernardu Pazzoni. In u 2000, cuntinueghja nant’à u teatru, masimu in Olmi Cappella induv’ella travaglia cù Robin Renucci. Participeghja à u spettaculu dedicatu à u rè Teodoru di Neuhoff à mezu à tercani di u cantu è u teatru. Piglia à tempu cuscenza di l’impurtanza di l’oralità. Ma l’artista ùn lascia micca u cantu. Ampara à sunà a mandulina è mette tuttu u so sapè fà à u serviziu di a cultura cù Bernardu, grazia à a creazione di u gruppu “L’Anfarti” in u 2006. Quist’annu, hè stata premiata per a prima volta à u “Veranu di  pueti” cù  a so puesia ” “E parchì socu, libara socu”. Un’opera induve Dora parla d’ella stessa. Un premiu chi apre forse altre porte à l’artista. Sempre à prò di l’oralità… 

Origine : Journal de la Corse