Da Pasquetta à a Candelara


pagina 1/2

· Pasquetta

Pasquetta, Pasqua Pifania, Pasqua di Natale … trè nomi per a stessa festa.
Ghjera sopr'à tuttu una festa religiosa, simbuliseghja a chjusura di e feste di Natale, Pasquetta aprìa u calendariu litùrgicu di l'annu. Dopu a lettura di u dettu : " Pasqua Epifania tutte e feste manda via ", u prete annunzia tutt'e date di e principale feste di l'annu.
L'ultima adorazione di u Bambinu.
Si a messa cumminsciava cù "Magi videntes stellam", u fiurame populare di i rè maghi arrivandi cù l'oru, a mirra è l'incensu ùn esistava micca. Ghjera l'adorazione di u Bambinu chi marcava a fine di Natale.
In Bucugnà si passava cusì :
u Bambinu era presentatu sopr'à l'altare. Dopu meziornu à i Vèsperi, a prucessione facìa u giru di a chjesa daretu à u Bambinu, portatu annant'à un cuscinu. È à a fine di a ceremunìa, u Bambinu era basgiatu cume s'hè fattu a notte di Natale. A stàtua era rimessa in una scancerìa di a sacrestìa, cù a manghjatoghju quandu ci n'era una.
Ghjera dopu meziornu dinù chi a ghjente andava in a chjesa Santa Maria in Bastia per l'adurazione di u Bambinu. Per a messa bassa di u primu vennari di u mese, a frequentazione era assai impurtanta : quelli ch'ùn venenu micca à sta messa ùn anderebbenu mancu in u purgatoriu !

 

· È a fava ?

In Bastia, ùn ci era merenda senza u tradiziunale piattu di lasagne :
" A ch'ùn manghja lasagne u ghjornu di Pasqua Pifania si lagna tuttu l'annu. "
E paste fatte cù a farina bianca eranu u simbolu di a prusperità. Si manghjava dinù a panetta per Pasquetta.
È a fava ? Hè ghjunta sicuramente cù u manghjatoghju, i santunelli riprisentavanu i rè maghi.
Ci era dinù un curcone chjamatu a strenna o e strenne, ma a ricetta cambia secondu i lochi. In stu curcone, si mettìa un pezza di muneta, versu l'anni 1930, micca nanzu.
In Bastelica, era fattu un pane di mele cù una pezzetta nentru. Ùn ci era veramente una tradizione : a fava era rimpiazzata da un fasgiolu o una pezzetta.

 

· Usi immemurèvuli

Una pratica magica, in Soriu di Tenda, a vigilia di Pasquetta :
Un ramu d'uliva, cogliatu a vigilia, era sfugliatu. Ogni foglia era croscia è lampatu in e brùstule rosse. Si facìa un votu. Quandu a foglia si riturnava parechje volte, u votu era esauditu. Ma s'ella brusgiava supitu supitu, ùn era micca esauditu. Si dicìa :
" Pasqualella Pifania dì lu veru è no bugie. "
Si parla dinù di tradizione vicine di e " saturnale latine " : a birba. I giovani entrenu cù una simulazione di viulenza è s'imponenu ind'è a ghjente per esse nutriti. Ghje una cuntribuzione furzata. Era preparatu vinu caldu, fritelle, pane accumpagnatu, dulciumi… Ma l'attitudine ùn era ne aggressiva ne inghjuriosa. Ghje l'affirmazione d'un crèditu, picculu o grande versu a sucetà. A birba ùn hè cunnusciuta o ùn l'hè piu in Corsica suttana. Hè sicuramente una vistica di a sulidarità cummunitaria.