L'Usi


U tempu di Natale in una cultura agropasturale ( pagina 4/5 )

· Frà un chjoccu è l'altru, a notte di a trasmissione

Ci era u primu pichju : e campane si mettenu à ciccunà in u silenziu di a notte. Più tardi, ci sarà u secondu pichju… è u terzu. Frà u primu è l'ultimu, chjamendu per a messa, tuttu hè pussibule, e forze di u Male ponu esse abrugate. E fole dicenu : " ghjè u mumentu magicu ". Durante l'ultimu chjoccu di campana, u vitellu d'oru s'affacca in u Razu di Techjalata, sopr'à u Pitrosu. Appartene à quellu chì u vole piglià.
In Carbuccia, per u primu chjoccu, i zitelli andavanu à cercà u sambucu, tenutu in casa l'annu sanu per fà fughje i spiriti gattivi è i mazzeri.
Ma sopr'à tuttu, frà u primu è u terzu pichju, s'amparanu tutti l'incantesimi, i sicreti vardati è i risponsorii, chì sò tante formule o preghere per fà rinculà u male, e malatìe … E più vechje (di regula e donne) imparanu i segni è l'incantesimi à i zitelli. Sò trasmessi in l'uralità, ùn ponu esse scritti. Sò detti in secretu, vicinu à u fucone. L'iniziatu ùn deve lasciassi andà à a sede o à u sonnu durante a ceremunia. U passaghju da u prufanu versu u sacratu si face davant'à u focu, tuttu cumincia è finisce da a Croce.

"Canta canta ros'è fiori
Natu hè u nostru Signore
Natu hè à Betelemme
Al mezu al bue à l'asinellu
Per cuprì à Gesù bellu
Ùn ci era fascia nè pannella
À chì lu sà è à chì lu dice
À chì ùn lu sà ghjustu hè d'amparallu
À la fine di lu mondu
Ci ritruvaremu tutti riuniti. "

Ghje dinù u mumentu sceltu da i pastori niulinchi per recità l'incantu di l'acula, per a prutezzione di e bande : per " incantà " l'acula, piglianu trè petre (à u nome di u Babbu, di u Figliolu è di u Santu Spiritu) è appinzanu l'ochji versu u celu recitendu l'incantazione. Dopu, mettenu e petre in terra, simbulu di a banda, petre à l'appumessu di l'acula. Passa è vene frà u profanu è u sacratu.


· A messa di Natale, " u sole di mezzanotte "

In i paesi, versu l'iniziu di u seculu, a messa di Natale era un spettaculu. Tutti sti lumi chì luccicavanu di notte, chì sparianu è chì s'affaccavanu torna. Luminelli o dede, lumi trimulenti … Chjamati da a ciccona, vicinu à u focu di Natale in piazza, in u paese, e porte di e case s'aprenu, i gruppi si scontranu : " bona sera, bon'Natale ".
Dopu à una piantata à u focu, e donne entrenu in furia in chjesa, l 'abbatini eranu i primi à stallassi. Versu mezanotte, u prete ghjunghjia. I cantori si mettenu inseme, vicini à l'altare.
Ghjunghje u mumentu. Un abbatinu scuzzulava una tintenna, l'omi attardati entrìanu. A messa pudìa cumincià. Tutti i candeli eranu accesi, l'altare era schjaritu da u lume di i cironi. Una chjesa trasfigurata da a magia di u mumentu è di u lume.
Ghjera una messa longa, cù parechje letture, i zitelli aspettavanu a presentazione di u Bambinu.
Un Gloria In excelsis Deo magnificu risunava. U Bambinu, piattatu daretu à una tendina, era svelatu à u mumentu di u Gloria di a messa di mezanotte, per l'adorazione da u populu cristianu. In certe chjese, cum'è in Santa Lucia di Bucugnà, u Bambinu era sciaccamanatu. Ogni tantu, si mughjava : " hè masciu, hè masciu ! "
À l'iniziu di u seculu, ghjera u mumentu per cantà u canticu talianu da a più bella voce, quella di u rè di i cantadori :

" Venite adoriamo
È nato il Bambino
Il figlio divino
Per noi s'incarnò "

Rimpiazzatu dopu da : " il est né le divin enfant ".
I zitelli sunnichjavanu, azzicati da i canti, briachi d'incensu…
Ghjera una vera catapughjata per basgià u Bambinu, è si pudia, cum'è in Calinzana, piglià appena di paglia per mettela in u presepiu di a casa.


· I canti di Natale

Sin'à u tempu di dopu a seconda guerra, una racolta, inseme di canti religiosi, " A Lira Sacra ", ha da avè una piazza impurtantissima in a liturgia di u tempu di Natale.
Assai aduprata da a presenza franciscana è da tuttu u cleru di l'isula, sta guida-cantu cù testi in talianu è latinu sarà assai spanticatu in Corsica.
" Adeste fideles " : ritimu allegru, invitazione à parte versu Betelemme, à a seguita di i pastori, per l'adorazione di u Bambinu. Hè cantatu in latinu.
" Chi vol vedere " : un altru cantu classicu di a Natività. Più vicinu àa pasturale, hà bisognu di parechje voci, era menu cantatu chè " Venite adoriamo " o " Tu scendi ". Era cantatu in talianu.
" Venite adoriamo " : hè piuttostu un cantu di a Pasqua Pifania ma era assai praticatu.
" Tu scendi da le stelle " hè un vechju canticu di u seculu dicennove, cantatu in Alata da e donne.
E nanne
e più cunnusciute in rapportu cù a Natività :
" A Nanna di u Bambinu ", di Monsignore Paul-Mathieu de la Foata (fine di u 19esimu seculu), ch'ispirava " Ciucciarella ".
" Dormi dormi bel Bambinu " esciutu da a " Lira sacra ". Era certe volte cantatu durante à messa di Natale, ma assai cantata tuttu l'annu.
" Ninni nanna ", aria di u Cuscionu è di Zicavu. Ghjè l'adorazione di Ghjesù da i pastori, li si dava brocciu è fiadonu…