Santa Sulennia

Sulennia era una pasturella chì campava à u seculu IX accantu à u capilocu di a tribù di i Bitturigi, l'attuale cità di Bourges, dipartimentu di u Cher.

Era fattia, graziosa, è bella cum'è un fiore. Giovani chì si ne eranu innamurati ci ne era tanti è più, ma ella avia decisu di cunservà a so virginità.

Un ghjornu ch'ella curava e so pecure è pregava, passò un cavalieru. Era un conte chì, maravigliatu da tanta bellezza, volse spusalla. Sulennia disse ch'ella avia fattu u votu di stassine filia, o piuttostu ch'ella avia digià un sposu, quassù, in Celu.

U conte andò à truvà i genitori è li fece valè l'onori è i vantaggi di un tal matrimoniu per elli è pè a figliola. Ma Sulennia ùn volse sente nunda. Allora, u conte decise di rapilla. Un ghjornu ch'ella curava e so pecure, sola, a inguantò, a messe nantu à u so cavallu, è partì à galoppu serratu.

Sulennia era forte è si sbattia. Passendu nantu à un punticellu, casconu tramindui in fiume. Dicenu chì u cavallu fighjava u patrone ridichjulendu è chì, da nantu à l'arburi, l'ocelli scaccanavanu.

Vergugnosu è rabbiosu, u conte cacciò a sciabula è tagliò u capu à a giuvanotta. Era u 10 maghju di l'annu 880.

Etimolugia: da u lat. "solemnis" (sulenne).

Nomi: Solange, Solemnia, Solemnio, Solène, Solenne, Soline, Soulein, Soulène, Souline, Sulennia, Sulenniu.