Santu Fabriziu. Santu Sinfurianu.

Di Fabriziu, ùn si sà nunda. Era forse un Spagnolu di Toledu. L'anu messu in u Martirologu rumanu in u 1584.

Etimolugia: da u lat. "faber" (artigianu, stazzunaru)

Casate: Fabri, Fabbri, Fabrizi, Fabrizzi, Fabrizy.

Nomi: Fabri, Fabrice, Fabricia, Fabriciano, Fabricianu, Fabricien, Fabricio, Fabricius, Fabritius, Fabrizia, Fabrizio, Fabriziu, Favre, Fèvre.

Litteratura: Stendhal, "La Chartreuse de Parme" (libru chì avia messu à a moda u nome di "Fabrice").

Sinfurianu campava à u seculu secondu, o terzu, ùn si sà. Era un giovanu Gallu, struitu, chì appartenia à una di e scherse famiglie cristiane di a cità d'Augustudunum, l'attuale Autun in u dipartimentu di a Saône-et-Loire.

Hè mortu per essesi risu di a dia Cibele, figliola di u Celu, sposa di u Tempu, mamma di Giove, di a Terra è di l'Agricultura, un ghjornu ch'elli purtavanu a so statua in prucessiò. L'anu inculpatu di sacrilegiu è messu in prigiò. U ghjudice hà circatu di ragiunallu, ma ellu cuntinuvò à mantene chì a statua era una trappula di u demoniu.

Quand'elli u purtavanu per taglialli u capu, a mamma, da nantu à i rampali, stridava: "Curaggiu u mio figliolu. Ùn abbie u rigrettu di lascià istu mundacciu chì ai da entre in l'eterna vita".