I Casci di Bunifaziu

Ci vole à andà in Bunifaziu è participà à e ceremunie di a settimana santa per insurpassi di u so spiritu.
Per avvicinà a populazione, ùn ci hè una stonda più favurevule. U turistu hè ancu più raru, e strette s'offrenu à a spassighjata, u sognu hè cumpagnu, u ventu ùn soffia troppu forte, u mare hè serenu, a visione di e case duminendu a scarpa sugerisce tutti i delirii. E ceremunie cumincianu u ghjovi.
Seguità u percorsu da un santuariu à l'altru, insurpassi dinù di sta pietà pupulare, apprezzà a bravezza di tutti i participanti, ùn si sente nè esclusione nè persona scartata, tuttu què hè pussibule, perchè i cunfratelli si primureghjanu di a a ricunniscenza di e so prestazione, sò cuntenti quand'elli vi ricunnoscenu da un capu à l'altru di a prucessione, da un ghjornu à l'altru, è sopr'à tuttu u vennari per e prucessione di a mane.

U Ghjovi Santu :
In a chjesa Santa Maria Maiò, in fine di dopu meziornu, un candelaru triangulare porta quindeci candele accese, i riprisentanti di e cinque cunfraterne di a cità cantanu i sette salmi è e nove lezzione di l'Uffiziu di e Tenebre.
À a fine d'ogni lezzione, u cunfratellu chì canta s'arrizza è soffia per spinghje una candela, cuminciendu da u fondu, da a manca sin'à a diritta. À a fine di a novesima lezzione, l'ultimu cantore piglia a candela in punta di u candelaru, è canta u Benedictus cù tutti i cunfratelli è u publicu, e sei altre candele sò spinte.
"Spenti i lumi, mortu Cristu", u lume di l'ultima candela hè cupertu per una stonda.
Dopu, i cunfratelli formanu un circulu, è pichjanu in terra cù i mazzuchi, rame di palma, altri adopranu a troccula (ratachja cù una cascia di risunenza), per amentà u fracassu quandu Cristu hè mortu è fà fughje i spiriti gattivi. A sola candela chì stà accesa, simbulu di a parulla di Cristu : " je suis la lumière du monde ", riapparisce, è u rimore pianta.
A sera si visitanu l'altarini, i sepolcri, ornati, da e donne, di fiore è di granu germinatu.
Ogni cunfraterna alza i so carca torci, catatorci o lampioni ornati di mutivi diversi, una candela hè in u centru. Cù sti lumi tremulenti, a cunfraterna face l'adorazione di u so altarinu, cantendu u Miserere, Perdono mio Dio è dopu, a prucessione si spiazzerà da un altarinu à l'altru, cantendu a litania di i Santi.
Ogni cunfraterna, fora di quella di Sant'Eramu, porta a so cascietta.
Dopu a visita di i sepolcri, e cunfraterne rivoltanu in chjesa, sempre cantendu a litania di i Santi.
A prima cunfraterna chì parte, hè quella di Santa Croce, ùn hà micca un altarinu, ma si ne và in a chjesa San Dumenicu è dopu in a chjesa Santa Maria Maiò, è rivolta in a so chjesa. I panni sò bianchi per a cappa, u cullarinu neru cù una croce rossa à duie rame. A cunfraterna Sant'Eramu tene u so sepolcru in l'uratoriu di a Marina ma ùn intervene micca in a prucessione di a sera. A cappa di sti cunfratelli, i marinari pescatori, hè bianca, u cullarinu hè malbu.
I canti anu una bellezza severa è aghjunghjenu appena di sulennità à sta prucessione, chì l'umbracce trimulante sfiguranu à le volte.
Ma u più bellu, forse perchè hè spugliatu, puru è naturale, sò e prucessione circulare di u Vennari Santu à partesi da 8 ore di mane.
I casci stanu in piazza, aspettendu l'esciuta di notte. E cunfraterne, cù un passu lestu è vivu, anderanu in u cunventu San Francescu, chjesa San Dumenicu, chjesa San Ghjuvan Battista, chjesa Santa Maria Maiò, in u campu santu marinu di San Francescu è in a chjesa Sant'Eramu.
Di capu sò i fanali, purtati da zitelli cupuchjati, circundendu scalzi u Porta-Croce cupuchjatu ancu ellu, avendu a Croce fasciata d'un lenzulone mortuariu immaculatu.
A prima cunfraterna chì parte hè quella di a Santa Croce, seguitata da San Ghjuvan Battista, San Bartulumeu, Santa Maria Maddalena è Sant'Eramu.
Quandu e cunfraterne si crocianu, e croce sò calate una versu l'altra per salutassi, è a litania di i santi hè cantata, spettaculu scuncertente è cumuvente, si sente a sincerità di i cunfratelli, e voce severe s'alzanu in a matinata, i tirli arrizzanu e so aste è a visione hè magnifica versu stu fondu di mare bughju, a punta di u mondu, u fondu di a Corsica. Ci surprendemu à cantà cù i cunfratelli, purtati da un'esaltazione strana. Ghjè una specia d'alegrezza in l'aria.
Dopu meziornu, l'Uffiziu di e Tenebre.
A sera, i grandi casci hanu da esce, ognunu parte da u so altarinu per raghjunghje a chjesa Santa Maria induve si ferà l'Uffiziu, chì riunisce tutte e cunfraterne. I casci saranu stallati in u stradellu centrale.
A prima cunfraterna hè torna quella di Santa Croce, chì a cascia riprisenta " l'intervenzione di a Croce di u Calvariu ", prutetta da un baldacchinu, a Croce si tene durante sta ceremunia a reliquia di a Vera Croce.
A cascia di San Ghjuvan Battistu riprisenta a scapatura, u Santu indinuchjatu, u boia arrittu cù a so sciabula, Herodiade è a princessa Salomé accantu, ghjè un gruppu di legnu policromu sculpitu. I cunfratelli, di neru vistuti, si mettenu in dinochji nanzu d'entre in chjesa, cantanu diversi inni per ottene l'autorisazione d'entre.
A cascia di umartiriu di San Bartulumeu hè a terza à entre in chjesa, hè assai pisia, più o menu ottucentu chilò, un gruppu baroccu di legnu polìcromu riprisenta u Santu, un cavalieru, dui suldati, dui anghjuli è un cane, una donna in dinochji. I purtadori, pianeta bianca, cullarina rossa, sò obligati di cambià, ma nanzu, devenu dà un pichju seccu annant'à a cascia è mughjà "mua", un cuurdinatore dirige l'operazione, assai impressiunante in isse strette storte induve i mughji ribombanu à modu stranu.
A quarta cascia hè quella di Santa Maria Maddalena, un Cristu in Croce, a Santa, Santa Marta è Santa Maria : e pienghjone di u Calvariu. I cunfratelli anu una pianeta verde, cullarina turchina, sò per u più agricultori è vignaghjoli.
Quandu ogni casciu hè in chjesa, a curale canta u "Christus", l'ufficiante pronuncia una predica è u Miserere hè ripigliatu da u publicu, nanzu a benedizzione di a ghjente cù a Relica.
I casci anu da vultà in e so cappelle o chjese, è quandu quella di San Bartulumeu raghjunghjerà a chjesa San Dumenicu, a folla saluterà u fattone pichjendu annant'à e panche di a chjesa o sciaccamanendu.
I cunfratelli faranu, secondu a tradizione, " u ripastu magru " : ulive, frittelle, mustacciora, anchjuve, tonu, fave fresche è ceci.
U publicu si sparghjerà, tenendu in memoria ste stonde d'intensità maiò, menu dramatichi chè quelle di Sartè o di Bisinchi cù u Catenacciu o l'Incatinatu. Quì, a fraternità era più sensibile è senza sulitudine.
Ghjè una cumunità unita è calurosa chì face a celebrazione di a Settimana Santa in Bunifaziu.

 

Un travagliu da Petru-Ghjuvanni Bresciani
(Testu uriginale di Anghjula Ghjiseppa Bresciani Paoli, esciutu in francese in a rivista
d'infurmazione culturale " A LETTERA ", Nu 10 , A Stampata, 1994)
(Ritratti di Anghjula Ghjiseppa Bresciani Paoli)