Sartè u Vennari Santu (1)

Una prucessione affascinente si face a notte di u Vennari Santu, in e strette di Sartè, ghjè l'evucazione di u caminu dulurosu di Cristu versu u Golgotha.
Porta u nome di Catenacciu, quellu chì porta e catene, perchè ghjè cusì chì u penitente, scalzu, camina per i carrughjelli, vestutu d'una tunica longa è d'un capuchju rossu, a catena fissata à u so talorcu dirittu hà un pesu di quattordeci chilò, a croce messa in spalla face più di trent'unu chilò.
Prucessione à caratteru penitenziale, ferma l'ultimu ribombu d'una tradizione nata in u IVu seculu, chì currisponde à una spezia di penitenza detta canonica, imposta per u perdonu di e colpe grave. Sta penitenza publica hè una spiazione severa, ma ghjè u penitente chì a vole.
In Corsica, a presenza di i franciscani, cù un'influenza maiò, hà cuntribuitu à a furmazione d'una mentalità è d'un cumportamentu religiosu tipicu, l'interessu di l'isulani per a Passione di Cristu hà permessu l'urganisazione di ste prucessione cù una mentalità di penitenza sincera.
Sta sera quì, u penitente rossu sarà u Cristu chì colla in u Calvariu, Simon de Cyrène riprisentatu da un penitente vestutu di biancu l'aiuterà per u so percorsu periculosu, ottu penitenti neri u seguitanu, quattru portanu u Cristu mortu messu annant'à un lenzolu, quattru u baldacchinu neru. Duie file di cunfratelli vestuti cù a cappa bianca è a manteletta rossa, sò a so scorta.
A prova di u Catenacciu durerà più o menu duie ore.
Hè tremenda per u penitente, ancu s'ellu ùn ci hè nè flagellazione, nè curona di spine cum'è in altri paesi, a croce in leccia pisia poca folta sarà dinù più tagliente, è li farà pate parechji dulori tamanti, in u filu di u chilometru è mezu ch'ellu deve percorre.
Hà bisognu d'un curagiu strasurdinariu : denivellazione di a stretta Croce, e vintiduie marchje di a stretta Tafanelli… A caduta hè vicina, soprattuttu chì i so pedi sò incatenati è stu fattu li cagiuneghja parechji granchi. U caldu sott'à u capuchju hè intensu, u soffiu hè cortu, l'aria ghjunghje difficilmente è u penitente assufoca à pocu à pocu, certi sbottanu sangue, abbacineghji, i pedi sò carchi di pistature, è ci vole à cascà trè volte !
Tuttu dipende di a so stanchezza, a croce hà da abbattesi è toccherà u capu, u spinu mentre chì e ghjinochje sò peste da a viulenza di u toccu. Eppuru, à guardallu pienghjendu di dulore è di sulitudine, pare chì, u tempu in terra hè cunfortu per ellu…
Imaginate sta notte prufonda, Sartè hè pigliata da un'animazione chì sconcia a mente, a ghjente s'addunisce Piazza Porta, davant'à a chjesa Santa Maria. E vitture ùn ponu più entre in a cità, s'infilanu à l''ingiru cù i bussi chì anu sversatu una carica rimurosa. Cosa cercanu quì sti giranduloni chjachjaroni, sti turisti bramendu u sensaziunale, st'intrusi ch'ùn vedenu nunda di a severa statura di Sartè ?
Eppuru, di sopra, in una cellula di u cunventu di San Cosimu è San Damianu, un'omu hè in preghera.
Quand'ellu ghjunghjerà da una stretta in a chjesa viota è chjosa, a croce tamanta sarà messa nant'à a so spalla è a notte a più crudele hà da cumincià per ellu.
A frattamaglia fora hè nervosa, si sente u rimore di e catene, a porta s'hà da apre è u scunnusciutu incapuchjatu, ghjimbatu sott'à u pesu, hà da affaccà…
Silenziu d'una stonda, un cantu hà da scuppià, sin'à a fine di a prucessione : " Perdono mio Dio, mio Dio perdono, perdono mio Dio, perdono pietà… "
A frattamaglia si precipiteghja, corre è trapassa u stolu, mughji, chjami, disordine, sguardi gulosi, eppo u rimore di e catene è a litania cumuvente, l'ombre allungate annant'à i muri, e fiamme calde di e candele rimpiazzate da u lume artificiale è crudu.
L'omu strazieghja, u sudore incroscia i so panni, brusgia i so ochji, hà u soffiu cortu, hà da rinunzià, hà da cascà di manera definitiva ? Innò, s'alza è seguita, cum'è tutti quelli chì l'anu fattu nanz'à ellu, dunque truverà una forza insuspittata in a so fede. In u 1960, a croce chì era tandu di pinu, s'hè sciappata, fù rinchjudata subbitu subbitu da i cunfratelli.
Nanzu a terza caduta, deve cullà per a stretta di u Borgu, a piccula piantata in a cappella San Bastianu pare una stonda di riposu, eppo in a falata di u corsu Croce, ciò chì li ferma di forza hà da serve à ritene a croce pè ùn cascà definitivamente.
Sangue, sudore, lacrime, pene incridibile, ghjè un'omu fiaccu chì ghjunghje sin'à a piazza à a chjesa Santa Maria.
Hà da aspettà chì u prete ramenti à a frattamaglia u sensu di stu calvariu.
Dopu, si sprufonderà è aspetterà chì a chjesa sia viota, chì i basgi di i fidi annant'à u pede di u Cristu sianu compii, chì l'ultimi curiosi s'alluntaneghjinu, tandu, u penitente puderà raghjunghje a so cellula è a so sulitudine cumpleta.


Un travagliu da Petru-Ghjuvanni Bresciani
(Testu uriginale di Anghjula Ghjiseppa Bresciani Paoli, esciutu in francese in a rivista
d'infurmazione culturale " A LETTERA ", Nu 10 , A Stampata, 1994)
(Ritratti di Anghjula Ghjiseppa Bresciani Paoli)