U sepolcru

(In a pieve di a Petra di Verde)

U lindumane di e rame (o l'Ulivu), i membri di a cunfraterna, aiutati da qualchì giuvanottu, cumincianu à appruntà u sepolcru in a chjesa. Oghje, u sepolcru hè messu in una cappella laterale, à a diritta, vicin'à u coru.Si chjude a cappella cù e tende, lascendu un'apertura triangulare, è basta. U ritu rumanu vole chì u sepolcru ùn cuntenghi nè reliquie, nè stoffe di dolu, nè pitture, nè statue di santi, nè vasetti sacri, nè scene di a Passione. Ma ste prescrizzione sò pocu rispettate è a decurazione dipende sopr'à tuttu di u gustu di i custruttori. E tende bianche sò ornate di fiocchi, di fiure divote o di fiori.
Sin'à u 1923, in Petra di Verde, si piazzava u sepolcru à mezu à a naveta. Ghjera un cubu di travi è di tole, sodu è legeru quant'ellu era pussibule, cù una scala d'accessu à u pianu. L'intempiatura, tesa di biancu à l'internu, era piattata fora di qualchì mazzulu di fiori o d'ellera, è sopr'à tuttu di bussu, tagliatu in a valle di u Bossu, u nome di u fiume d'Alisgiani. In punta, quattru muntanti, messi in piramide, superati d'una croce è cù un lustru centrale, davanu à l'edifiziu eleganza è maestà.
À u primu pianu, assai apertu per ch'ellu ùn piatti micca l'ufficiante, era messu un'altare. À u piantarrenu, annant'à i tappetti, u Cristu in Croce ghjacente, circundatu di fiure di e sante donne, pinte annant'à u legnu è tagliate rispettendu e dimensione naturale. A sera di u Vennari Santu, l'inseme era un spettaculu assai impressiunante, sopr'à tuttu quandu, in u bughju, s'alzavanu parechje fiamme cù culori imprevisti, prudutti simpliciamente da qualchì stuvigliu d'alcolu piattatu in l'edifiziu. Cum'è in Spagna, appariscenu quì parechji elementi fulclorichi cù una tendenza artistica è dramatica. U marcuri dopu meziornu, un gruppu di giuvanotte, ingiru à u sepolcru, canta parechji cantichi in francese o in talianu. Donne venenu per a preghera è portanu " u lume di u sepolcru " : lumere cù un pede in ferru è un globu in vetru (a viola) o lampane di ramu cù trè natelli (u lucernaghju). I pussessori d'ulivu ci mettenu, à a dispusizione di tutti, una reserva d'oliu in un misciarolu, stuvigliu di stagnu o di farru biancu, cù un bizzicu affilatu.


Un travagliu da Petru-Ghjuvanni Bresciani
(Testu uriginale di Simon Jean Vinciguerra, esciutu in francese in a rivista culturale " U Muntese " Nu 110, 1966)
(Ritratti di Anghjula Ghjiseppa Bresciani Paoli)